Liliuţa

O amintire de pe stadionul din Săvârşin.

2012-01-11T13:12:00.001+01:00

Oana citeşte din "O sută cincizeci de mii la peluze" pe Stadionul din Săvârşin, Lavinia imortalizează momentul, băieţii joacă fotbal.

Şi eu pe acolo:

a) cu editorul

b) cu copchilul

c) cu un prieten:

Sărbători fericite, dragi prieteni!

2011-12-23T19:43:00.000+01:00

Dumitru Crudu şi-a trimis oamenii la Bucureşti

2011-11-28T11:54:00.001+01:00

I-am promis lui Dudu că o să merg la lansarea cărţii lui, "Oameni din Chişinău", şi o să-i povestesc cu lux de amănunte cum a fost. Aşa am şi făcut. În primă fază, îi transmit un salut de la Felix Nicolau.

Optimizări la Consulatul României de la Chişinău

2011-08-10T14:54:00.005+02:00

L-am întrebat pe prietenul meu Silviu Tabac ce mai face. Mi-a răspuns în stilul care-l caracterizează că tocmai mi-a trimis pe email un scurt raport.
Am cerut permisiunea să îl public. Mi-a permis să postez informaţia până la cuvintele "în concluzie", ceea ce şi fac. Sunt sigură că multă lume nu ştie ce schimbări "spre bine" au avut loc la Consulatul României de la Chişinău.

10 august 2011, Chişinău

Dragi colegi şi prieteni,

Tocmai m-am întors de la Consulatul României.

Am avut surpriza să constat că procedura de obţinere a vizelor pentru România a fost „îmbunătăţită” şi „optimizată”. Dacă anul trecut veneai cu o săptămână înainte, stăteai câteva ore la coadă, depuneai actele, după care veneai peste vreo 4-5 zile şi mai stăteai câteva ore la coadă pentru a ridica paşaportul cu viză, anul acesta s-au introdus câteva noutăţi.

În primul rând a fost suplimentat numărul de acte necesare, mai ales pentru situaţiile destinate facilitării cooperării, cum este cea cu schimbul ştiinţific.

Într-al doilea rând, a mai fost introdusă o nouă coadă: programarea. Procedura acum este: 1) coadă de câteva ore pentru programare, 2) vizită pentru depunerea actelor la ora fixa şi promisă fără coadă; 3) coada a treia pentru ridicarea paşaportului.

A devenit convenabil şi faptul că la coadă se poate sta şi în ploaie, căci noul loc de programare nu are acoperiş, dar, din păcate, eu am avut parte azi doar de un sfert de oră de ploaie.

Nici asta n-ar fi grav, dar programarea trebuie făcută „cu suficient timp înainte de călătorie”. Din punctul meu de vedere 20 de zile era „suficient timp”, în condiţiile când anul trecut era suficientă maximum o săptămână. Dar, socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea de la târg. O viză pentru România se obţine mai greu decât una pentru SUA sau Marea Britanie, nemaivorbind despre prăpăditele de vize Schengen.

Cucoana de la ghişeul nr. 2 m-a programat pentru ziua de 6 septembrie (aveţi ataşat dovada). La încercările mele paşnice de a trata, mi-a sugerat că aş fi un retardat că n-am venit să mă programez din aprilie, că este de decizia mea daca să ratez evenimentul de la Putna sau să mă plâng la Ministerul de Externe şi că nu se poate sacrifica pentru mine ca să mă programeze ceva mai înainte.

În concluzie:

.. aici e o informaţia pe care am scos-o

Vă îmbrăţişez frăţeşte cu drag şi cu mult optimism: în sfârşit, pe frontul de Est – ceva nou!

Silviu.

Silviu la lansarea de la Chişinău

O sută cincizeci de mii la peluze - carte de vacanţă

2011-07-13T19:43:00.005+02:00

Invitaţie

2011-06-16T10:29:00.009+02:00

Dragi prieteni şi simpatizanţi!

Vă invit la lansarea cărţii mele "O sută cincizeci de mii la peluze" apăruta la editura Casa de pariuri literare. Evenimentul se va desfăşura sâmbătă, 18 iunie, la Muzeul Ţăranului Român, cu începere de la ora 18.30.

Mă vor vorbi (de bine, sper) Nora Iuga şi Felix Nicolau

şi mascota

Dincolo de poezie

2011-05-29T08:52:00.001+02:00

"Literatura e doar neputinţa omului şi e tot mai evident că e aşa. Cuvântul e o disperare şi o paloare - şi totuşi ne agăţăm de el!!! Ne agăţăm de colac şi colacul se face făină!"

Iată că deja de mulţi ani, la întoarcerile noastre de la târg, eu citesc în maşină pentru toată lumea din ce-am cumpărat. De obicei, poezie. De această dată n-am putut pentru că am plâns tot drumul. Apoi, acasă, după ce ai mei au adormit, am luat aceeaşi carte şi am dus-o până la sfârşit făcând mici pauze atunci când simţeam că nu mai pot. E foarte greu să urmezi urletul acesta fără popas.

Am adormit greu, cu buzele sărate şi amorţite, şi cu durere în piept.

"Acolo unde se transformă-n urlet

Acolo unde se transformă-n urlet...

Nu se citeşte, ci se plânge"

Este vorba despre "Dincolo dincoace de poezie" de Ştefania Plopeanu, lansată ieri la Vinea.

Dragoste şi durere. O mare dragoste şi o mare durere.

“Ce pot eu ca să-ţi fac să-ţi treacă

Ţie moartea asta?”

"Simţi tu aburul inimii mele cum vine acuma

spre tine?" şi tu spuneai: "Glumeşti?

Nu mă întreba, este esenţial"

Ce este esenţial?" "Aburul".

"Totuşi, voi aţi putea, fiecare în parte, să-mi faceţi loc, măcar de-un lat de palmă, măcar iluzoriu, pe lângă voi"

Nu ştiu dacă a simţit în noaptea asta, dar eu chiar i-am făcut loc lângă mine şi chiar i-am luat o parte, fie şi infimă, din durere.

Maria Drăgan

2011-05-17T13:24:00.000+02:00

Zilele Literaturii Române. Ediţia a II-a

2011-05-16T09:33:00.006+02:00

Zilele Literaturii Române / Ediţia a II-a

Perioada: 18–20 Mai 2011

În perioada 18-20 mai 2011 la Chişinău şi Bălţi va avea loc a doua ediţie a Zilelor Literaturii Române. Trei zile în care cititorii vor avea ocazia să se întîlnească cu importanţi scriitori din Republica Moldova şi România.

Evenimentul va cuprinde conferinţe, lecturi publice, dezbateri şi spectacole la care vor participa: Emil Brumaru, Val Butnaru, Constantin Cheianu, Mihai Fusu, Bogdan Georgescu, Radu Pavel Gheo, Ion Mureşan, Alina Nelega, Nicolae Popa, Arcadie Suceveanu, Maria Şleahtiţchi, Cristian Teodorescu, Ion Vianu. Invitat special: Victor Rebengiuc.

„Prin acest proiect ce reuneşte scriitori `de pe ambele maluri` ne propunem să facem un prim pas spre încetarea reproducerii ignoranţei şi necunoaşterii reciproce. La aceast eveniment vom încerca să răspundem la cîteva întrebări simple: de ce ne cunoaştem atît de puţin? Ce s-a întîmplat şi ce se întîmplă cu noi, cu poezia şi literatura noastră? Cîteva zile la rînd, importanţi scriitori de limbă română, din ambele ţări, vor citi pentru publicul larg fragmente din cărţile lor, vor discuta şi vor încerca să ofere soluţii pentru o mai bună înţelegere a fiecăruia dintre noi.”

Vasile Ernu (coordonatorul proiectului)

Sâmbătă noaptea pe Calea Victoriei (nr. 115)

2011-05-10T18:57:00.000+02:00

Casa de pariuri literare prezintă

Noaptea pe Calea Victoriei (nr. 115). Lansările de la miezul nopţii: Corina Bernic – Casa scărilor şi Călin Torsan – O zi.Ultima. Precedate şi succedate de lecturile poeţilor: Sâmbătă, 14 mai, ora 23.00 (Doina Ioanid, Dumitru Bădiţa, Diana Iepure); Duminică, 15 mai, ora 01.00 (Sorin Gherguţ, Oana Cătălina Ninu, Gabriel Daliş). Cu intervenţia EGG NO EGO inclusă.

Un român la Chişinău

2011-05-10T12:17:00.005+02:00

am primit de la o prietenă linkul spre un blog cu nişte poze făcute recent la chişinău. de fapt, pozele astea ilustrează o viziune asupra chişinăului, una care mi-a plăcut. iniţial, am crezut că sunt făcute de un basarabean, apoi mi-am dat seama că nu. în orice caz, “basarabeanul” părea stabilit în românia. eram curioasă totuşi cine e omul cu pozele. şi aşa am ajuns aici. :D

aşadar, pozele. am înţeles că omul a vrut să ne prezinte un chişinău curăţel, dar oarecum ciudat, înţepenit în alt timp. (aşa şi a fost. ) iar dacă oraşul arată cum arată, nu e neapărat din cauza murdăriei, ci din cauza sărăciei. (aşa şi este.) că femeile se străduiesc să arate bine şi să fie frumoase de dimineaţa până noaptea târziu nu pentru că ar fi neapărat curve, ci pentru că doar asta le-a mai rămas: să fie frumoase.:D decât sărac şi urât mai bine sărac şi frumos.:)) dar să nu exagerăm.:D

mirifica, mirobolanta mea intuiţie nu m-a înşelat nici de această dată.

de obicei, mă enervează însemnările românilor din ţară despre călătoriile lor la chişinău. din cauza micilor răutăţi care le scapă pe ici pe colo. sau, mă rog, nu neapărat. poate din cauza incapacităţii lor de a înţelege lucrurile “în profunzime”, adică a superficialităţii. poate din cauza aerelor de superioritate. în fine, nu ştiu de ce. mai ales mă enervează “părerile’’ despre femei care (femei şi fete) sunt , de cele mai multe ori, “de moravuri uşoare”:D, se machiază ca la circ, se îmbracă “de seară” chiar şi atunci când merg la magazinul din colţ după pâine etc., etc., etc. dar puţini înţeleg că atunci când concurenţa e aşa de mare ce îţi mai rămâne să faci?! J(glumeeeeesc, dar vorba aia, В каждой шутке есть доля шутки).

ei, omul cu blogul a găsit alte cuvinte: “Tot întreb unde cresc femeile astea. Nu le văd feţele din cauza picioarelor. Nu doar frumoase pe de-a-ntregul, că e prea simplu. Nu li se pare nimic extraordinar să fie frumoase. Există ca simplă frumuseţe. Probabil că după aventura cu lîna de aur, grecii s-au întors şi au reproiectat coloanele templelor după picioarele femeilor de aici şi cariatidele după siluetele lor.” şi cu asta m-a cucerint.:))) dar vedeţi şi voi ce scump e. :))) sper că nu e doar o exclamaţie după o bere (sau mai multe beri) "draft la sticlă" .:D

p.s. însemnarea are mai multe puncte tari (aşa că o recomand cu căldură celor interesaţi).

deci, "crivete, curri, pepene, puicuţă şi găinuşă, zamă" şi lectură plăcută! :D

p.p.s cică resetnikov, fostul sef al SIS, deputat PCRM, ar fi obţinut recent cetăţenie românească. eu încă mai aştept. omu zice că nu, dar e prea mare coincidenţa.

Paşte 2011

2011-04-26T14:26:00.008+02:00

Capra cu doi iezi:

Steluţa Căpriţovna Paracopitata are gemeni

Poze de Sandu, fratele meu.

Un Paşte luminos cu bucurii şi linişte!

2011-04-22T17:15:00.006+02:00

Paşte 2009 la Cosăuţi

Poze făcute de fratele meu, ca să îmi arate cât e de frumos acasă.:)

Spectatorul

2011-04-20T11:38:00.000+02:00

Florinel văzut de Cristina Şoiman:

A apărut Tiuk nr.30 cu umbra iepurelui şi am semnat cu CDPL

2011-04-19T10:11:00.010+02:00

Aseară, la întâlnirea de la ClubA , care a fost una distractivă, dar şi constructivă, am semnat un contract pe 20 de ani cu CDPL. Trebuie să-mi fac ordine în manuscrise, căci, de acum încolo, nici vânt rece nu mă va ajunge.Mai ales că Nora Iuga a mizat pe mine:

Am stabilit că lansarea din mai va fi cu fanfară.
Un Cristian citeşte contractul:

Eu semnez:

Martori:

(poze de pe ClubA)

În toiul discuţiei, veni vorba şi de TIUK, of course, despre oamenii care m-au susţinut şi au avut încredere în mine. Se putea oare altfel?

Cât m-am pregătit de epocala întâlnire de la ClubA, a apărut şi numărul de primăvară al Tiuk-ului, pe care Mihai(l) îl declară cu ghiocei de gheaţă, mie însă mi se pare că deja au răsărit pe acolo viorele, toporaşi, mierea ursului şi
umbra iepurelui.

În acest număr, am descoperit un material care m-a bucurat mult. E normal să te bucuri când găseşti ceva de bine despre tine, nu?

E vorba despre Literatura română din Basarabia (2000+), mic dictionar la cererea Ruxandrei Cesereanu.

P.S. Uitasem de vechiul meu blog, pe care l-am părăsit cu regret, din cauza problemelor lui tehnice. Cristi însă a mai "răscolit" prin el şi a scos la lumină nişte însemnări chiar haioase. Ar trebui să le salvez pe undeva, că cine ştie, mâine-poimâine se buleşte de tot weblogul şi rămân fără acele file de jurnal care uite că nu sunt chiar de aruncat.

TIUK-ul de primăvară arată cam aşa:

Tiuk!

nr. 30, cu ghiocei de gheaţă, e pe net: www.tiuk.reea.net

În acest nr. puteţi citi:

Bun de tipar

Mihail VAKULOVSKI – Tovarăşi de cameră. Student la Chişinău (rockman)

Alexei VAKULOVSKI – În gura foametei (istorie recentă)

Emilian GALAICU-PĂUN – „Ibi sunt leones...” (roman)

Mitoş MICLEUŞANU – Ergot (roman)

Veronica D. NICULESCU – Jur! (roman)

Leonard ANCUŢA – Iubirea e amintirea unui viol (poezie)

Dialoguri Tiuk!

Dan PERJOVSCHI (m. vklvsk)

Mihai MĂRGINEANU (m. vklvsk)

Sebastian MARCOVICI (vera d. nclsc)

Dani KLEIN/Vaya con Dios (ioana chichet-macoveiciuc)

Corneliu STROE (m. vklvsk)

Radu PARASCHIVESCU (vera d. nclsc)

Daniel BUZEA & Ioan FLORESCU (m. vklvsk)

Gabriel DALIŞ (m. vklvsk)

Ana POPESCU (m.vklvsk)

Show Recent Messages

de Moni STĂNILĂ

Radu Pavel GHEO

Diana IEPURE

Shota IATASHVILI

Nick FĂGĂDAR

Răzvan ŢUPA

A!!

Liviu Ioan STOICIU – Culpabilizarea intransigenţei morale

Dan PERJOVSCHI – Viziuni

Un Cristian – Lecţia anonimatului

Radu Pavel GHEO – Un sfat pentru tineri: emigraţi!

Pagini basarabene

Mihail VAKULOVSKI: Literatura română din Basarabia (2000+)

Iulian CIOCAN: Tărîmul făgăduinţei

Gheorghe ERIZANU: Macho moldovean şi mister Wilde

Constantin CHEIANU: Cît ne costă să fim „poveste de succes”...

Poveştiuci pe bune

Vasile GOGEA – „Stop Mörder! Braşov = Auschwitz”

Leo BUTNARU – Alte caziere Gulag

White Noise – PdS: 5, altfel de 5

LecTiuk!

Mihail VAKULOVSKI – Perjovschi vs. România

Alexandru VAKULOVSKI – „Centrul este distrus”. Tineri poeţi suedezi

Carmina VAKULOVSKI – Practica cercetării sociale

Miki VIERU – Le pettit prince

Alexandru VAKULOVSKI – Ora 20. Telejurnal de Mihai Goţiu

Mihail VAKULOVSKI – Toţi sîntem îngrijoraţi

Alexandru VAKULOVSKI – Despre Ka în Kars în Kar-ul lui Orhan Pamuk

Mihail VAKULOVSKI – Apasă

Alexandru VAKULOVSKI – 3 în 1: Casa cu oglinzi sau Fortăreaţa albă de Orhan Pamuk

Mihail VAKULOVSKI – Pe prag

Marius CONKAN – Ultima viziune (despre Ginsberg şi alţi demoni...)

Mihail VAKULOVSKI – Pînă mereu

MăşTiuk

D’ale Carnavalului (vera d. nclsc)

Un cuplu ciudat (marius cisar)

Un cuplu ciudat (m. vklvsk)

Jack şi femeile lui (m. vklvsk)

TiukFamilion

Moni (Stănilă) Vakulovski

Alexandru Vakulovski

Anti-chimbal

de Ruxandra CESEREANU

anti-chimbal 11

anti-chimbal 12

anti-chimbal 13

anti-chimbal 14

anti-chimbal 15

CinemaTiuk!

Discursul regelui (m. vklvsk)

Bebeluşii (v. sprncn)

Adevăratul curaj (m. vklvsk)

Copiii sînt bine mersi (m. vklvsk)

Lebăda neagră (m. vklvsk)

Poetry (m. vklvsk)

TiuKestionar

Moni STĂNILĂ

Mihai CURTEAN

My3

Cosmin PERŢA – Jurnalul unui om flămînd

Lilia RUFANDA – Şi astfel pînă-n pânzele albe…

Andreea VARGA – Pe Terra, sîmbătă seara...

MARIUŢA Cristian – Lumi şi Singu

Ovia HERBERT – Timoteo Domingo

Raluca Oana HELGIU – Dacă tu ai dispărea...

Adrian BUZDUGAN – Bliul

Andrei ZBÎRNEA – Golden rock poems

Mirela LUNGU – Şi mi se rupe (sonete)

O fo’, o apărut

Liviu Ioan Stoiciu – „Pe prag (Vale-Deal)” (CR)

V.Leac – „Toţi sînt îngrijoraţi” (Tracus Arte)

Gabriel Daliş – „:Pînă mereu” (Charmides)

Basarabeni şi bucovineni în Banat

Michael Friedrich – Abis (Junimera)

Dorin Mureşan – Oraşul nebunilor (Dacia)

Concert Mărgineanu

CTS 2011

’n curînd

un cristian – morţii mă-tii (CDPL)

Leo Butnaru – Avangarda rusă. Dramaturgie (F.C. Camil Petrescu)

Bogdan Coşa – Poker (CR)

Magda Cârneci – FEM (CR)

Ion Cucu – Fotograf la zece preşedinţi (CDPL)

Dark Tranquillity (19 mai)

TraduceriTiuk

Alexandru Vakulovski – Pizdeţ (maghiară)

Vladimir Sorokin – Slănina albastră (ro.)

Mihail Vakulovski – Totul, aproape tot despre tati (engl.)

Iulian Ciocan – Best european fiction 2011 (engl.)

Dumitru Crudu – Alegerea lui Alexandru Sutto (rus.)

Vice

Ioana Calen: Vice – o revistă con cohones

Interviu cu Gaspar Noe

Interviu cu Lars von Trier

etc.

LECTURĂ PLĂCUTĂ ŞI UTILĂ!

Invitaţie

2011-04-17T19:15:00.001+02:00

40+40 = CDPL

Mihai şi Sandu Vakulovski & fraţii Jderi

2011-03-29T22:18:00.007+02:00

Am fost cu familia la dubla lansare a fraţilor Vakulovski. Cei mai celebri fraţi din literatura română, după fraţii Jderi (Dan Mihuţ). Lansarea a avut loc La Scena chiar pe 27 martie. Data s-a potrivit de minune.
La drept vorbind, atât ei, cât şi eu am făcut deja unirea. (Până şi Vasile Ernu a făcut-o) Eu am şi fructificat-o.

Cosmin Perţa mi-a adus cartea promisă de Mihai, pe care autorul ne-a dat un autograf, of course.

Am citit din ea ieri şi azi în drum spre serviciu şi înapoi, vreo oră pe scară, că mi-am uitat cheile la serviciu şi a trebuit să aştept până vine vreun neam să-mi deschidă uşa raiului. Am citit cu bucurie şi plăcere. Pentru mine chiar a avut o "funcţie farmaceutică". Cartea e scrisă cu drag şi asta se simte. E scrisă omeneşte, aş zice. O să spun mai multe, după ce o termin.

Am înregistrat câteva filmueleţe, inclusiv o pledoarie a lui LIS pentru literatura română din Basarabia.

Postez aici unul dintre ele, mai de atmosferă. Pe celelalte le voi posta mâine.

p.s.
Şi apropo, Vasile, în România era deja, pe vremea aia, si orchestră simfonică:D (fondată în 1868 Societatea Filarmonică Română a avut drept scop organizarea unei orchestre simfonice permanente) aşa că ne nado, ne sîpy mne soly na ranu...:))

p.p.s Vinul cred că a fost adus de Sandu de la Antoneşti.

Pariu pe un Iepure de cursă lungă - I

2011-03-17T14:18:00.003+01:00

În scurt timp, la Casa de pariuri literare va apărea cartea mea "O sută cincizeci de mii la peluze". După ce a bântuit underground-ul literar, această carte de poeme şi-a găsit în sfârşit naşul. Probabil că, asemeni oamenilor, cărţile au şi ele o soartă, o stea norocoasă, au şi ele vremea lor.

Cu vreo câţiva ani în urmă, fiică-mea încerca să ghicească în cărţile de tarot nou-nouţe viitorul meu literar. Stătea cu picioarele încrucişate şi le amesteca, le amesteca, le amesteca, mă punea să trag din pachet câte una, le înşira iar pe canapea. Era numai ochi şi suflare. Se străduia din răsputeri , iar eu îi făceam jocul. La un moment dat, după ce le-a adunat de pe unde căzuseră, mi-a zis cu un aer misterios: "Ceva intervine între tine şi cartea ta". În iarna trecută însă, având în vedere că e mai măricică şi pe lângă atribuţiile de fiică în casă mai are şi atribuţii de bonă, bioenergetician, psiholog, parapsiholog şi neuropatolog, s-a uitat foarte serioasă în cărţi şi mi-a prorocit un mare succes. Aşa să fie!

Când am deschis Tabloul de bord, credeam că o să turui de-o să mi se încâlcească degetele pe tastatură, nu alta, dar văd că nu prea ies cuvintele aşa cum am crezut eu că o să se întâmple. Or fi de vină emoţiile, cine ştie, mă opresc deocamdată aici.

Va urma...

Invitaţie la Watt Club

2011-01-18T10:50:00.006+01:00

După o lungă perioadă de absenţă, ies şi eu în lume diseară, pe la opt. Mai înainte parcă îmi plăceau şi spectacolele, şi să mă dau în stambă, şi să experimentez, şi să urmăresc reacţia oamenilor la giumbuşlucurile mele. Aveam mai puţin exerciţiu, dar mai multă îndrăzneală. Între timp, mi s-au schimbat faţa, corpul, percepţiile. Am devenit mai prudentă, mai rea, uneori chiar mai făţarnică. Şi când te gândeşti ce face vârsta din om...uneori.
Când mi-a propus Dana Banu să vin, împreună cu Florin şi Gelu Diaconu, să citim nişte poeme la Watt Club, am acceptat, desi n-aş zice că sunt în mare formă. Între timp, Gelu (şi mai purdent decât mine) s-a răzgândit, iar Danei i-a trecut prin cap să invite tot familionul meu. Va fi un fel de ping-pong în familie, aşa că, dacă aveţi timp liber şi chef, veniţi să aruncaţi cu roşii sau cu verzi...

Vă aşteptăm!

Explicaţie pentru locaţie dată de Florin:

"Nu este departe de Piaţa Unirii. La ultima intersecţie înainte de Piaţa Alba Iulia, o iei la stînga şi după 50 m oblic începe strada Vulturilor. Mai mergi vreo 200 m şi dai în strada Traian." :D

La mulţi ani, dragi prieteni!

2010-12-31T19:18:00.000+01:00

Numai bine şi bucurii în 2011!

Narâşkin de Moş Nicolae

2010-12-06T06:59:00.001+01:00

Cătălina îl întreabă azi dimineaţă pe prietenul nostru Silviu ce i-a adus Moş Nicolae. Şi Silviu a zis că i l-a adus pe Serghei Narâşkin...

“Cu gura şiroind de regrete”

2010-11-30T12:06:00.000+01:00

În noaptea de după alegeri nu am închis un ochi. A doua zi m-am simţit prost, încercam să fac faţă la serviciu, mă dureau ochii în cap. Abia aşteptam să ajung acasă să mă culc. Am încercat totuşi să văd ce mai spun televiziunile din Chişinău, mă rog, cele la care am acces pe net.

La JurnalTV Nata Albot făcea mâncare cu prima ei dragoste. A tras un “ ca şi ingredient” . Greşelile şi metehnele de la Bucureşti prind repede la Chişinău, şi cele politice, şi cele de limbaj, de genul “ora doişpe”, “ca şi”, “îmi place de” şi multe altele.

Pe Pro TV, la Lorena Bogza în emisiune, Dumitru Diacov le dădea lecţii de comportament politic posibililor aliaţi la guvernare. Era pe cai albi. Tănase şi Chirtoacă- mai pe mârţoage. La un moment dat, Chirtoacă încerca să explice ceva despre demnitate, verticalitate şi adevăr istoric. Din păcate, adevărul, fie el şi istoric, sinceritatea nu sunt nişte puncte forte ale unui politician abil. Să ne amintim numai de Cele 36 de stratageme create de strategii din China antică. Pot fi cu succes folosite pentru a câştiga un război, inclusiv unul politic. Bineînţeles că e destul de complicat, mai ales atunci când scopurile tale nu prea coincid cu cele ale vecinului bogat şi despotic obişnuit să-şi pască orătăniile în livada ta.

Adevărul şi sinceritatea nu fac casă bună cu politica şi nici nu au făcut vreodată. În politică trebuie să posezi arta manipulării, să fii fariseic, să declari una şi să faci alta, dar, în acelaşi timp, să ştii când să vorbeşti şi când să taci, când urmăreşti ceva, chiar şi un scop nobil pentru poporul tău etc. etc. etc. Vorba unei rude, trebuie să-ţi ştii interesul. Altfel, nu ai sorţi de izbândă.

Pe de altă parte, are şi tăcerea o limită.

Când de hramul oraşului Chişinău, mi-a trimis fratele meu poza de mai jos, am zâmbit cu amărăciune:

Poza de Alexandru Iepure

În poză e piatra comemorativă din centrul oraşului, pe care scrie: „În acest loc urmează să fie amplasat un monument în memoria victimelor ocupaţiei sovietice şi ale regimului totalitar comunist”. A fost instalată prin decret prezidenţial la 28 iunie curent, dată care a fost declarată Zi a ocupaţiei sovietice. Iar alături e chiar dovada că da, am fost ocupaţi. Acea reclamă, are pe centru scris cu litere chirilice mari şi oranj : “Vmeste na deni goroda”, adică împreună la (sau de) ziua oraşului. Tot acolo, pe partea dreaptă scrie în rusă ” Vmeste mojem bolişe”. Mă rog, nu ştiu dacă toate acestea au fost făcute intenţionat, ca o sfidare. Poate că firma Orange are mai mulţi şi mai bănoşi clienţi vorbitori de limbă rusă şi se străduieşte să le intre în voie. Probabil tot de aceea sloganul principal a fost scris în rusă, că na, e economie de piaţă şi clientul nostru e stăpânul nostru şi, din cele trei inscripţii ale părţii principale a panoului, două trebuie să fie în rusă. Pentru mine însă, această poză este o dovadă că teritoriul dintre Prut şi Niştru a fost ocupat, că am fost şi încă suntem nişte victime ale ocupaţiei. Altfel, pe centru, scria mare, cu litere latine: “Suntem uniţi de ziua oraşului”.

Văd că iar a început zarva cu piatra comemorativ ă. Acest scandal se încadrează perfect într-un scenariu de destabilizare a situaţiei la Chişinău, în caz că Moscova nu e mulţumită de jocul în jurul formării alianţei de guvernare. Scandalul nu trebuie nicidecum neglijat.

Reclamă pentru Ruslan

2010-10-27T13:40:00.001+02:00

http://ehealthnews.eu

Pariuri literare la ClubA

2010-10-27T10:10:00.001+02:00

FILB

2010-10-22T12:46:00.000+02:00

Săptămîna viitoare va avea loc cea de-a treia ediţie a Festivalului Internaţional de Literatură de la Bucureşti (FILB). Aşa că Vasile Ernu a început să mă bombardeze cu informatii, comunicate, linkuri etc. După cum am mai spus cândva, e un bun PR-ist.:D

Detalii puteţi găsi aici.

Info de la Vasile Ernu

2010-10-20T10:03:00.000+02:00

La mulţi ani, Nanu Gheorghe!

2010-10-09T11:10:00.000+02:00

Cocoţată pe umerii lui, îmi bălăbăneam picioarele încălţate în nişte săndăluţe roşii, cu baretă. Cam decolorate şi niţel roase în bot. Mă bucuram că e noapte şi că el nu vede asta. Îl ţineam de gât destul de strâns. Uneori, când simţeam că-l sufoc, îi mai slăbeam gîtul din strânsoare şi îmi mutam mâinile pe cap, apăsându-l uşor, aşa ca să am un punct de sprijin. Cu cât drumul era mai hopuros cu atât senzaţiile mele erau mai tari. Mi se ridicau din burtă în tâmple destul de repede. Parcă aş fi fost la circ, pe catalige. De sus, mă rugam drumul să fie lung, îngust, întortocheat şi, dacă se poate, cu hopuri multe şi-adânci. Viteza noastră nu era astronomică, iar punctul de destinaţie nu tocmai aproape, aşa că, lăsând în urmă toate poveştile zilei, mă concentrasem să număr câţi câini ne vor lătra, mai ales că nimic nu-mi prevestea vreo nenorocire. Dar nenorocirea veni brusc, cu zgomot, la un hop, lângă poarta lui Vasile Gâtlanaş şi se răspândi compromiţător. Ea a ajuns până la nasul meu ca dovadă elocventă a faptului că la prânz mama pregătise mâncare de păstăi. Eram sigură că nu doar a auzit-o, dar a simţit-o şi el. Îmi venea să intru în pământ de ruşine. De la aşa înălţime? Imposibil. Nici tu să te retragi subit, de parcă nu ai fi făcut nimic, nici să răstorni, din întâmplare, sticluţa cu parfum, nici să deschizi geamul, nici să dai vina pe altcineva, nici să zici dintr-o suflare: „La popa la poartă zace-o mâţă moartă, cine-a râde şi-a vorbi, a mânca-o coaptă”. Mie nu îmi era nici a râde, nici a vorbi. Ce mai regretam în momentul ăla că nu-s nemţoaică. Tata zicea că la nemţi, în asemenea cazuri, te bat pe umăr, cică „gut, gut, să fii sănătos!”. Nanu Gheorghe, însă, neavând sânge de neamţ, a mers liniştit înainte, inhalând ruşinea mea tacit, cu stoicism şi înţelegere.

Nanu Gheorghe nu prea venea pe la noi. Doar când era în concediu ori, şi mai rar, cu anumite ocazii, întâmplătoare sau căutate cu ingeniozitate. Fiecare vizită era pentru mine o sărbătoare, un spectacol care mi s-a întipărit cu tot cu mirosul hainelor lui de oraş, cu modul în care i se adresa mama, aproape cu pioşenie: “bade”, cu atmosfera din casă, schimbată, odată ce intra pe portiţa de lemn şi cobora cele două trepte de piatră. Îl urmăream fascinată cum se bărbierea la oglindă, cu o maşină electrică alb-roşie “Harkov” şi cum îşi strâmba amuzant faţa încercând să lupte cu ghimpii nărăvaşi, cum mânca colţunaşi cu brânză sorbindu-i zgomotos, fără să-i mestece, ca pe-o ciorbă acră de leuştean, cum căra în două căldări emailate, legănându-se de pe un picior pe altul, apă de la fântâna Paraschiţei lui Troşin, cum vorbea cumpătat şi în vorbele lui o vedeam pe mama - un nanu Gheorghe mai mic, sfios şi de gen feminin. El însemna şi mai înseamnă pentru mine o altă lume, capitala, telecentrul, apartamentele de pe strada Academiei ori de pe şoseaua Hânceşti, biblioteca, dicţionarele româneşti aduse de la Moscova, ceasul cu pendulă şi cuc, ghitara din cui, colecţia de discuri, pălăria sombrero, ceaiul cu lămâie, mâncarea “ca la Chişinău” şi dulceaţa de trandafiri gătite de nana Ada, cărţile interesante trimise la Cosăuţi prin poştă, în colete cu ştampile de ciocolată, gumele de mestecat “uitate” în buzunarele cămăşilor din care ieşea lungindu-se văru-meu Alexandru, multe bomboane „Bucuria”, iar pentru mama, ştiu bine, şi adevărul în ultima instanţă, din copilărie până în ziua de azi, când ne întreabă, aşa ca printre altele, “da ce-o zis nanu?” ori “ce-a zice”, după caz.

Aducea întotdeauna cu el, ascuns într-o gentuţă ciudată de piele roşcată, un aparat de fotografiat. Ştiam că majoritatea pozelor din casa bunicii şi de pe la neamuri erau făcute de nanu Gheorghe. Mătuşile mele tinere, în rochii înflorate de crepdeşin, miri şi mirese, mama copil pe pragul nalt al casei părinteşti, mâca, naşa Gaşiţa, nana Anica, naşu’ Colea şi, mai ales, tuca, despre care mama zice că a fost nalt şi tare frumos.
E o istorie şi cu aparatul ăla de fotografiat, şi cu pasiunea lui nanu Gheorghe, graţie căreia au rămas imprimate pe hârtie întâlnirile cu cei de la Cosăuţi, anii lui de facultate şi alte evenimente mai mult ori mai puţin importante din viaţa rudelor. Doar pozele de la moartea mâcăi Dochiţa le-a distrus. Nu îl lăsa inima să le privească. Poate de la el ori de la mama am luat şi eu oroarea fotografierii ceremoniilor de înmormântare a oamenilor dragi.

În casa cea mare, între zestrea aranjată cu grijă, şi garderobă, mă cuibăream când mi se făcea dor de poveste. Adulmecam aerul vara mirosind a busuioc verde, a romaniţă şi mentă puse la uscat, toamna – a gutuie, a poamă rozachie şi mereu a covrigi cu pudră de zahăr, pe care maică–mea îi păstra “la rece” ori “la loc uscat”, pînă când nu–i găseam eu şi, unul câte unul, îi dădeam gata, ce-i drept cu mari remuşcări de conştiinţă. Aşa, printre îmbucături, priveam pozele îngălbenite ce nu au încăput în rame, sub sticlă, din care pricină au fost adunate într-o cutie mare de carton cu capac şi ţinute la loc de cinste lângă pernele, lăicerele şi peretarele din zestre. Îmi plăceau pozele alea. Mai mult decât desenele animate, mai mult decât jocul cu prietenii de mahala, mai mult chiar şi decât covrigii cu pudră. Puteam sta ore în şir, ascultând scârţâitul cariilor din picioarele sculptate ale mesei lungi de lemn, la care s–au tot adunat de Paşte, Crăciun şi hram vreo câteva generaţii de Munteni, neam din care venim mama, nanu Gheorghe şi, din câte îmi dădeam seama încă de pe-atunci, chiar eu. Închideam ochii şi mă vedeam intrată în fotografii ca într-un film artistic alb-negru demn de festivalul de la Cannes. Regretam, cât regretam că nu apărea şi fizionomia mea în poza cu umbra mărului din faţa casei vechi, lângă bunicul din partea mamei, pe care, din păcate, nu l-am cunoscut vreodată.
Pasiunea lui nanu pentru fotografie şi banii care au început să curgă datorită ei au trezit acasă suspiciuni neîntemeiate. Când a venit de-un Crăciun, proaspăt student, îmbrăcat în palton nou, cu cizme de negre, de hrom şi căciulă uşankă, de cârlan brumăriu, şi-a băgat părinţii în sperieţi : « Dochiţă, oare de unde are Gheorghe-al nostru bani pentru aşa haine? S-o fi legat cu nişte răi prin Chişinău... Să nu-şi strice viaţa, să nu şi-o dea de râpă.” Temerile au mers chiar mai departe. Au fost puse în funcţie mai multe iscoade, rude, care îl vizitau pe nanu pe neprins de veste, cu gând să înlăture orice bănuială de afaceri dubioase, de care nanu nu era capabil. “ Zdravstvui dorogoi Gheorghii Efimovici!’’- îşi începea oficial, în limba de comunicare între naţiuni, scrisoarea către nanu un alt Gheorghe, văr drept. Mai departe, pe limba mamei, mai puţin oficial şi cu bunăvoinţă, nanu era înştiinţat de frământările care au pus stăpânire pe bieţii lui părinţi. „Când am venit eu acasă de la Chişinău, naşu a prins a mă întreba cum o duci tu cu viaţa. Eu i-am răspuns după cum ne-a fost vorba. El, însă, mi s-a plâns că tu umbli prin raion cu aparatul şi că înveţi mai prost din astă pricină. Şi era foarte necăjit. I-am spus că prea puţină vreme am avut, ca să îmi dau seama de aşa ceva. Astăzi i-am dus lui Colea fotografiile. Şi iar au început vorbele. Şi am aflat că a fost la tine un văr de la Egoreni şi te-a văzut sau te-a găsit pe la 3 noaptea făcând fotografii. Ăla şi-a dat cu părerea că tu, cu meseria nouă şi aparatul de fotografiat, te abaţi de la învăţătură. Şi din cauza asta sunt foarte scârbiţi ai tăi şi supăraţi şi pe mine, că eu am ştiut, dar am tăcut.” Şi dă-i, şi dă-i cu scrisori din astea.

Milonga

2010-07-03T17:26:00.000+02:00

Javier Rodrigez y Geraldine Rojas, ce dans, ce muzică, ce corp are femeia asta

Şi, din când în când, revin la vechea dragoste

2010-07-02T16:52:00.000+02:00

Înregistrare de la CTS 2010 plus alte poze istorice

2010-07-02T12:28:00.001+02:00

Andra Rotaru s-a ţinut de cuvânt şi mi-a trimis fragmentul înregistrat la Alba Iulia.
Mă ţin şi eu de cuvânt şi îl postez aici, mai ales că citesc/recit un poem la care ţin.

poză Mihai Vklvsk

La naiba, la Alba Iulia:

Asculta mai multe audio Evenimente

Cu drag:D

Alte poze istorice:

Nora Iuga şi Mihai Vakulovski

SGB, Sorin Despot şi Cosmin Ciotloş

Dumitru Bădiţa, Mihai Vklvsk, Andra Rotaru, piciorul de gazelă al Norei Iuga, Un Cristian, Cristina Ispas

Dumitru Bădiţa, Doina Ioanid, Rareş Moldovan, Vasile Ernu

Nora Iuga dând autografe pe Autobuzul cu cocoşaţi, Moni Stănilă, fraţii Vakulovski, Marius Chivu, Alexandra Florescu, Ovidiu Pop

Andra Rotaru, eu, Moni Stănilă
(poză Mihai Vklvsk)

Cum a fost la Colocviul Tinerilor Scriitori 2010, postare 2

2010-06-29T06:47:00.000+02:00

Ajunşi la destinaţie

Joi m-a dus Florin cu noaptea în cap la Gară. Cristi luase deja biletele. Andra îmi dăduse un mesjaj (pe la 4) pe care l-am văzut abia în tren. Bine că nu s-a supărat. Am stat lângă Cristina, am băut două cafele la restaurant, dar tot semiadormită am fost . Am cerut esspreso lungă. Tipa a zis în engleză că ori vrem espresso ori lungă. :)) Acuma na, la Bucureşti aşa se cere.:D Eu nu ştiu cum e la ei în tren.:)))

Coada lui Marin Mălaicu-Hondrari, Florin Partene, Cristina Ispas, Octavian Soviany la o espresso lungă-scurtă (şi încă cineva (dacă ştiţi cine e bărbatul , nu ezitaţi să îmi lăsaţi un com.:D))

Alte imagini sugestive:

Deschiderea oficială:

Discuţii neoficiale:

Andrei Doboş: "Ai scris în sfârşit cronica aia?" Cristina Ispas:"Ah, Andrei, am avut atâtea pe cap!"

Timişorenii Ana Puşcaşu, Alex Potcoavă, Oana Doboşi

Mircea Ţuglea, Mihai Vklvsk, Florin Partene, Ovidiu Pop, ciocul lui Marin Malaicu Hondrari şi spatele traducătoarei din Spania.

Cu Doina Ioanid am avut o discuţie despre ţuică, pălincă, rachiu şi alte băuturi tari, asta aşa ca să ni se dezlege limba pentru dezbaterile despre debut:

Doina mi-a povestit mai ales despre ţuica bunicului ei, iar eu în deosebi despre rachiul lui tata. Până la urmă, am devenit "drugi", ceea ce se vede din imaginea de mai jos, surprinsă de Mihai Vklvsk:

Andra Rotaru, Cristina Ispas, Dumitru Bădiţa, Doina Ioanid şi eu. În aşteptarea autocarului.

Va urma

M-am întors de la CTS. Postare 1,

2010-06-28T15:21:00.000+02:00

Cu Mihai Vakulovski şi Vasile Ernu. În planul doi, Doina Ioanid, trăgând în piept o gură de aer proaspăt
(poză Un Cristian)

Am fost şi eu la Colocviul Tinerilor Scriitori. Am zis să mă duc cât mă mai cheamă printre tineri, că la anul cine ştie, dacă trec de 40 şi nu mă mai încadrez în standard ?(gluuuuuuumă).

Mie mi-a picat bine această ieşire în lume, ca să zic aşa, mai ales că mi s-a oferit şansa să-mi spun of-ul. Cred că m-am cam dezlănţuit, dar publicului i-a plăcut. ( Ştiţi bancul ăla cu "Copiilor le-a plăcut"?:D Chiar dacă nu-l ştiţi, nu vi-l spun, că e indecent. Mi-a promis Andra Rotaru să-mi dea înregistrarea cu speech-ul, aşa că o să-l postez pe blog:

Eu deplângându-mi soarta
(Poză Mihai Vakulovski)

Eu cu Mihai făcându-i reclamă lui Florin Partene
( Poza Un Cristian)

Marius Chivu, Mihai Vklvsk, Marin Mălaicu-Hondrari, gata oricând să îşi împartă podoaba capilară cu aproapele său, şi Ovidiu Pop

Marin a intrat în rol. În drepta, Sandu Vakulovski, ajuns cu bine în România. Cred că şi lui i-a plăcut la colocviu :D

Moni Stănilă şi Alex Vakulovski

Moni Stănilă şi Nora Iuga, pvestind despre pasiunea ei pentru cântecele lui Marlene Dietrich

Va urma

Colocviul Tinerilor Scriitori

2010-06-23T10:23:00.000+02:00

cu invitaţi de marcă

blog

Lauda de sine: Grand Underground de la TIUK

2010-06-17T10:29:00.000+02:00

Fraţilor,

La această vârstă onorabilă, am ajuns şi eu să mă bucur de un premiu literar.

A apărut pe net numărul de vară al revistei electronice TIUK . Am avut bucuria să descopăr şi numele meu în lista premianţior TIUK pentru anul 2009.

Aşadar, aici stă scris negru pe gri: Grand Underground “O sută cincizeci de mii la peluze” de Diana Iepure (Stare de urgenţă).

Premii Tiuk!
pentru 2009
DebuTiuk:
„Chipurile” de Stoian G. Bogdan (Ed. Cartea Românească)
„Postoi paravoz. Confesiunile dogmatistei” de Moni Stănilă (Ed. Ninpress & Charmides)
Grand Underground:
“O sută cincizeci de mii la peluze” de Diana Iepure (Stare de urgenţă)
ExperimenTiuk:
„Troleul 43 s-a spînzurat cu cordonul de la capot” de Mugur Grosu (Ed. Vinea)
DramaTiuk:
„Chişinău, 7 aprilie. Teatru-document” (Fundația Culturală „Camil Petrescu”)
RevoluţioTiuk:
„Sex & Perestroika” de Constantin Cheianu (Ed. Cartier)
EreTiuk:
„Ultimii eretici ai imperiului” de Vasile Ernu (Ed. Polirom)
Cea mai vie antologie:
„Prima dată” de Laura Albulescu (Ed. Art)
„Noua poezie basarabeană” de Dumitru Crudu (Ed. ICR)
Cel mai (ne)aşteptat
nou site:
http://www.liviuioanstoiciu.ro/
nou blog:
http://noraiuga.wordpress.com/
Cel mai tiuk roman on-line:
„Playlist” de Mihnea Blidariu
Cel mai fain blog de editor:
http://erizanu.cartier.md/
Cel mai tiuk manuscris:
„Viseptol” de George Vasilievici
Cea mai profi
nouă editură:
Ninpress
nouă revistă:
Revista la Plic (Chişinău)
Muzon beton:
Luna Amară – „Don't Let Your Dreams Fall Asleep”
Cel mai bun album de debut:
„ARTillery’s Band” de Mauser
Cea mai tare emisiune muzicală TV:
„Bring the Noise” de Hefe
Blog esenţial din lumea muzicală:
http://tudorchirila.blogspot.com/
Cel mai bun film ro:
„Poliţist, adjectiv” de Corneliu Porumboiu
Cel mai bun film străin:
„Antihristul” de Lars von Trier
RespecTiuk:
Tinerii basarabeni care au învins sistemul neo-comunist de la Chişinău

Mulţumesc, Mihai!

Mulţumesc familiei mele şi tuturor celor care mă susţin şi m-au susţinut până acum.:D

Denis Matsuev

2010-06-11T15:36:00.000+02:00

Денис Мацуев & Олег Меньшиков

2010-06-11T13:33:00.000+02:00

balconul

2010-06-06T12:30:00.000+02:00

de doi ani ne pregătim să

turnăm şapă şi să astupăm gaura

să punem geamuri albe termopan şi grilaje frumoase

apoi jaluzele cu flori care să lase soarele

să ne copleşească

de doi ani toate visele noastre legate de literatură şi intimitate

ţin de acest balcon

un tărâm misterios

spre care coborâm prin geamul din sufragerie

manevrând abil

printre borcane goale şi saci cu jucării

###

şobolanii au şi ei fricile lor

ne evită cât pot

atunci când

îndrăznim să le violăm intimitatea

cu rufele noastre întinse la uscat

###

bem toţi patru ceai negru fierbinte

înghesuiţi pe canapea

apoi ne adunăm unul în interiorul celuilalt

ca într-o păpuşă rusească viu colorată

care nu are nevoie de mai mult

cel puţin în dimineaţa asta

Poze cu scriitori: 1. Nicolae Popa la Cosăuţi, Soroca în 1983

2010-05-04T10:42:00.001+02:00

În poză e Nicolae Popa ( în floarea vârstei, proaspăt absolvent de facultate, proaspăt debutat) citind pentru mine, din "Timpul probabil", o poezie despre un iepure ("vino, iepure, să-mi sari într-un picior"). Alături de el e poetul Ion Vieru. Poza e făcută la biblioteca pentru copii din Cosăuţi. Mai ţin minte că a fost cu ei şi Liviu Damian. O să mai caut şi alte poze.
Aveam pe atunci 12 ani. Nicolae Popa era mult mai "bătrân". Ajunsese deja la 24. Zvelt şi cârlionţat, putea liber să concureze la titlul de prinţ al visurilor pentru fetele din clasele mai mari ale şcolii medii din Cosăuţi.

In memoriam. "Adio, Patrie!" de Michał Kleofas Ogiński

2010-04-17T12:02:00.000+02:00

Reclamă pentru Ruslan

2010-04-14T16:01:00.000+02:00

Kopilozauri în Tiuk

2010-03-18T09:56:00.000+01:00

A apărut pe net numărul de primăvară al revistei electronice TiuK . De această dată, Mihai Vakulovski, tătucul Tiuk-ului, s-a gândit să adune într-un număr texte şi poze cu/despre copilăria scriitorilor. Dacă sunteţi curioşi, apăsaţi pe link. Cu siguranţă, nu veţi regreta. :D

Metamorfoze

2010-03-04T11:43:00.000+01:00

nu mai pot fi atât de exuberantă cum am fost

nu mai pot să plâng în public nici să râd din ambii plămâni

nici să trec peste ceartă şi să vin lângă tine

să te cuprind cu picioarele

ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat

am în mine sute de cuvinte indecente

care ar suna frumos

dar acolo rămân

de frică să nu le audă şi altcineva mai ales copiii

în iarna asta am încărunţit

şi m-am metamorfozat de patru ori pe lună

încercând sa-mi găsesc culoarea perfectă

şi hainele care să ascundă discret

bătrâneţea

Un mărţişor pentru prieteni.

2010-03-01T08:57:00.000+01:00

La Chişinău şi bărbaţii primesc mărţişoare.:)

Schimbări şi la Vamă. Vameşii moldoveni dăruiesc mărţişoare. :)

Şi românii pot fi solidari. Cazul Vakulovski.

2010-02-21T14:57:00.000+01:00

Probabil că peste ani cazul Vakulovski va fi studiat în manuale. În manualele de istorie a românilor, de drept, de literatură. Deocamdată, urmărim spectacolul de pe margine, dar nu fără a ne implica, fie şi indirect, prin luare de atitudine şi huiduieli la adresa ipocriziei, nepăsării, obtuzităţii şi comportamentului inadmisibil al funcţionarilor români.
Ţin minte că la o întâlnire în ClubA, când ne-am adunat să discutăm despre expulzarea lui Sandu din România şi modalităţile de rezolvare a problemei, cineva mi-a strigat din sală că o iau prea personal. Păi doar aşa pot fi mişcate lucrurile nu numai în propria casă, dar şi în blocul în care locuieşti, pe stradă, în oraş, în ţară. Să le iei cât poţi de personal, să-ţi pese.

Citind acum pe net reacţiile blogosferei la nedreptatea care i se întâmplă lui Sandu Vakulovski mă bucur că iau atitudine personalităţi de seamă ale culturii româneşti, dar şi oameni simpli. Poate că aşa se vor trezi şi funcţionarii, vor ridica nasul din hârţoage şi îşi vor da seama că în spatele fiecărei hârtii este un om care merită să fie tratat cu respect şi că orice problemă poate fi rezolvată, dacă scoţi sabia din teacă şi tai nodul buclucaş.

Astăzi, la ora 20, Radio Guerrilla face un Război pentru Alexandru Vakulovski. Sunt invitaţi toţi prietenii lui Sandu care sînt pe recepţie să sune la radio şi să vorbească.

Cealaltă faţă a literaturii române. Noua poezie basarabeană la Other Side

2010-02-19T21:49:00.000+01:00

" În sfârşit, literatura din România şi Basarabia sunt sincronizate în adevăratul înţeles al cuvântului. Cred că citind doar literatura din Basarabia s-ar putea forma o idee şi depsre ce se scrie în România. Hai să nu mai pornim de la ideea că România este buricul pământului şi că în afara României nu se scrie literatură bună în limba română"

Octavian Soviany,

la lansarea antologiei Noua poezie basarabeană de Dumitru Crudu

N-am avut nicio îndoială că va fi o seară reuşită. Răzvan Ţupa a fost o gazdă primitoare, Other Side-ul-arhiplin. S-au vândut toate cărţile. Dumitru Crudu ar fi fost fericit, dacă ar fi reuşit să ajungă.

Lume interesată de poezie Other Side

Claudiu Komartin a picat la ţanc; Roxana Boboc şi Andrei Gamarţ citindu-şi un poem antologat.

Vasile Ernu promite să lanseze antologia cu surle şi trâmbiţe la Festivalul de literatură pe care îl va organiza în luna mai la Chişinău.

SGB

Eu am proiectat două videoclipuri, primul cu poemul lui Mihail Vakulovski şi al doilea cu un poem de-al meu.

Am avut emoţii mai mari decât Cătălina. Cred că la un moment dat am uitat şi cum mă cheamă.:D

Întrebări şi răspunsuri:

L-am întrebat pe Dumitru Crudu de ce nu sunt şi poemele lui în antologie. Mi-a răspuns că vrea să rupă nişte tradiţii. Nu i se pare corect ca un antologator să se autocomenteze, aşa că a preferat să n-o facă. Mi-a mai spus că, adunate laolaltă, poemele din antologie vor demostra mai convingător suflul nou pe care îl aduce noua poezie basarabeană în literatura română. Această antologie va face cunoscute şi numele unor poeţi basarabeni talentaţi nedreptăţiţi.

Sanda Watt şi Igor Mocanu, un cuplu "internaţional"

Alin Ciupală ascultând şi Ioana Bogdan răsfoind antologia

Apoi a urmat Octavian Soviany care a pus, cum obişnuieşte să o facă de fiecare dată, punctul pe "i". Întotdeauna mi-a plăcut să îl ascult: în cenacluri, la lansări de carte, în cadrul unor discuţii. Poate pentru că mai mereu eram de acord cu judecăţile şi argumentele lui. Din punctul de vedere al lui Octavian Soviany, antologia Noua poezie basarabeană are mertul de a pune capăt câtorva prejudecăţi. În primul rând, a prejudecăţii că literatura din Basarabia este un fel de remorcă a literaturii din România. În al doilea, că sub raport estetic nu prea e seminifcativ ceea ce fac basarabenii. După ce toată lumea a constatat că în Basarabia de după 1990 se face şi poezie, existau câteva vârfuri bine prizate. Antologia are meritul că ne oferă o viziune de ansamblu asupra literaturii din Basarabia şi aduce în prim-plan autori despre care se ştiau foarte puţine lucruri sau nimic.
După 1990, ca şi literatura din România, literatura din Basarabia stă sub semnul experimentalismului, o etichetă ce se potriveşte cel mai bine poeziei actuale, care merge în diverse directii, experimentează multe formule.
Astăzi nu mai ştie nimeni cu certitudine, cum se ştia acum o sută de ani, ce e poezia. Iar basarabenii au anticipat, pe undeva, noul autenticism. Autobiografismul care s-a afirmat aici în jurul anului 2000, o dată cu mişcarea de la Fracturi, a fost de fapt anticipat de poeţi precum Iulian Fruntaşu, Baştovoi, care are şi darul de a prezenta micile întâmplări zilnice dându-le o aură metafizică. Să nu uităm că Dumitru Crudu are o contribuţie esenţială la elaborarea Manifestului fracturist. De fapt, importante sunt mai ales anexele scrise de Dumitru Crudu. Partea teoretică a fracturismului se găseşte în anexele acestuia, mai ales în prima anexă. Se pornea de la principiul "Lumea nu există decât în măsura în care e percepută de mine, se pornea de la o senzaţie de unică folosinţă şi de la un limbaj de unică folosinţă. Probabil singurul poet care a aplicat cu consecvenţă reţeta fracturismului a fost tot Dumitru Crudu.
Alaturi de acesta direcţie autenticistă a poeziei basarabene, s-a mai întâmplat acolo ceva foarte important, s-a făcut (şi se face ca şi aici) poezie de limbaj, se experimentează graniţele exprimării, graniţele comunicării şi, în ultimă instanţă, graniţele poeziei. Din acest punct de vedere, ca experienţe de limbaj, poemele fratilor Vakulovski i se par lui Octavian Soviany teribil de importante, dincolo de atitudinea existenţială pe care o exprimă.
Basarabenii au însă şi altceva. Există acolo o deschidere spre politic mult mai mare decât aici. Angoasa, neliniştea sunt mai convingătoare în textele lor decât în textele poeţilor de aici. Soviany e de părere că nu mai trebuie să fie priviţi de sus, ci dimpotrivă să se încerce a se mai învăţa câte ceva de la ei.
În sfârşit, literatura din România şi Basarabia sunt sincronizate în adevăratul sens al cuvântului. N-ar mai trebui pornit de la ideea că România este buricul pământului şi că în afara României nu se scrie literatură bună în limba română.

Octavian Soviany pune punctul pe "i" şi degetul pe rană

Andrei Ruse, Loredana Caloian, Cosmin Dragomir cu pălărie

Pe planul doi, o poetă de limba maghiară care a găsit limbă comună cu toată lumea, Simona şi Vasile Ernu. Lângă mine, scriitorul basarabean Augustin Nacu.

Cât despre Cătălina, numai "şpagat" n-a făcut în seara asta. În rest, spectacolul a fost complet.:) Impresiile ei pe cioburidehartie.

P.S.

Spectacolul grotesc cu acordarea cetăţeniei române scriitorului basarabean Sandu Vakulovski e departe de final.

P.P.S. (Poze făcute de Iulia Modiga, de Cătălina şi de mine )

Mâine veniţi la Ţupa. Nu veţi regreta!

2010-02-17T09:58:00.000+01:00

Mâine, joi, 18 februarie, de la ora 19.00, în club The Other Side (Str Brezoianu nr 4), va fi lansată, în cadrul Poeticilor Cotidianului, atologia "Noua poezie basarabeana" de Dumitru Crudu apărută de curând la Editura Institutului Cultural Român. Noua poezie basarabeană va fi prezentată de Octavian Soviany şi Vasile Ernu.

Discuţii, videopoeme, oaspeţi de la Chişinău şi prieteni de la Bucureşti, joi, în The Other Side!

P.S. Desigur că vom fi şi eu cu fiică-mea. Că am fost antologate, no!

Contrafortişti la Chişinău (vara 2009)

2010-01-13T12:41:00.000+01:00

Aseară căutam prin calculator poze recente cu familia să trimit unei prietene de facultate care, în sfârşit, a dat de mine pe net. Şi am găsit-o pe asta:

P.S. De obicei, nu apar în pozele de familie pentru că, de cele mai multe ori, eu le fac. :D

P.P.S. Azi am citit pe blogul lui Vasile Gârneţ că revista Viaţa Românească a acordat revistei Contrafort şi realizatorilor ei, Vasile Gârneţ şi Vitalie Ciobanu, Premiul „Constantin Stere” pentru Publicistică.

Felicitări!

Tatuaje şi Obsesii în Zile şi Nopţi

2009-12-11T12:36:00.000+01:00

<>
Mi-a zis MihaiL Vakulovski că a scris ceva despre cartea mea în Zile şi Nopţi. Şi mi-a demonstrat.

Eu la rubrica Obssesion The Club

Mă laud şi eu...Na

Cartea mea şi alte cărţi

2009-12-10T13:49:00.000+01:00

Am fost anul acesta la Gaudeamus. Sâmbătă.

Florin, Cătălina şi Elena, fetiţa unei prietene, obosiţi de umblătura prin târg.
Am cumpărat mai puţin decât altădată. Din varii motive. :D Culmea e că am vrut să luăm nişte cărţi anunţate şiiiiiii ghi-ni-on. Nu le-am găsit la standurile editurilor cu pricina. E vorba despre două cărţi de Mihai Vklvsk (Vinea) şi una de Felix Nicolau (Tritonic).

În ultima, ANTICANONICE,

a apărut o cronică stresată la cartea mea din SDU.

1. I-am zis lui Mihail Vakulovski că o să ajung la lansarea cărţilor lui, chiar dacă am de mers la nunta colegului meu de serviciu, Robert. Întâi la Târg şi după la nuntă. Zis şi făcut. Nu tu coafură, nu tu dichiseală, spre bucuria lui Florin, că na, promisesem. Numai că lansarea aşa şi n-a avut loc. În schimb am făcut poze cu autorele, care, după cum vedeţi, în ciuda tuturor întâmplărilor, şi-a păstrat buna dispoziţie.

Cătălina, Mihai cu Tiukul pe chept şi Florin cu ochelarii pe ochi. ( În zare, Moni Stănilă)

Cătălina cu Mihai şi Carmina

La standul Vinea, Chris Tănăsescu se dădea în spectacol.

Mihai m-a întrebat dacă eu pot aşa. Nu ştiu dacă aş putea recita chiar în halul ăsta. Aş risca să apar ca un Gherasim Luca la genul feminin. Dar o să încerc să minunez lumea sâmbătă, la Timişoara, la cenaclul Pavel Dan, unde am fost invitată să citesc din cartea mea nouă cu gaura veche...

Dar să revenim la Târg. Aceasta este pictoriţa Cristina Radu, care a făcut nişte desene minunate la cărţile pentru copii Gulii verzi in ţara pisicilor şi Motanul invizibil de Grete Tartler. Ţine în mână o turtă dulce, pe care tocmai intenţiona s-o mănânce. Că murea de foame. O primise la o lansare. Era tristă că trebuia s-o sacrifice, dar, vorba aia, foamea dă pe de-a dreptul.

Ca să rămână şi ea cu o aminitire, i-am propus să îi fac o poză cu personajul:

Sanda Watt şi alţi preţuitori de artă caldă:

După toată aventura, am alergat într-un suflet la nuntă. Ca bonus, vă ofer poze cu fericiţii:

S korablea na bal
(Fularul oranj l-am primit de la Andreea de ziua mea. Mi l-a dat la târg.)

Robert cu Iuliana. Noi eram încă la târg...

Şiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii BONUS Nr2

Mirele înainte de "dar".

Despre Bucureşti cu Vklvsk

2009-11-25T12:27:00.000+01:00

Mă întreabă vklvsk, care apropo are sâmbătă două lansări la Gaudeamus:

M.VKLVSK Vakulovski: nu te duci azi la Rushdie?
Diana Iepure: sunt la serv nu am cum să ies
M.VKLVSK Vakulovski: io m-aş fi dus
M.VKLVSK Vakulovski: cred că 1 oară mă oftic că nu-s la B
Diana Iepure: păi mutaţi-vă
Diana Iepure: schimbati apart braşov pe buc şi gata
M.VKLVSK Vakulovski: NU
M.VKLVSK Vakulovski: e o părere de rău pt R, nu pt B
M.VKLVSK Vakulovski: doamne fere!

:D

P.S.

Un link pentru cei care sunt la serviciu, departe de Bucureşti, dar nu numai

Articol de Cristian Ghinea recomandat de Vasile Gârneţ

2009-11-25T11:22:00.000+01:00

Articol de Cristian Ghinea recomandat de Vasile Gârneţ

Mi-a plăcut

Iepure

2009-11-23T10:19:00.001+01:00

Sursa alexunu

Dumitru Crudu şi noua poezie basarabeană

2009-11-19T10:50:00.000+01:00

Dumitru Crudu promovează noua poezie basarabeană - tineri poeţi din ( sau originari din) Republica Moldova.

Azi a postat la el pe blog nişte poeme din mine, plus două proze scurte, una inedită şi una publicată în SdU. Acestea sunt incluse într-o antologie îngrijită şi coordonată de Dumitru Crudu ce urmează să apară la editura ICR.

Mersi, Dumitru. Aştept antologia !

Lângă Luminiţă:

2009-11-17T11:15:00.000+01:00

Sursă Zeobrik (are mai multe poze din Cosăuţi). Poze descoperite de fratele meu, Sandu.

Pe aici s-a înălţat cândva Luminiţa de la Cosăuţi, cea despre care vorbesc în articolul de mai jos (articolul a apărut azi în Stare de Urgenţă). În zare se vede şi Ostrovul din poemul meu .

Plus o Discuţie interesantă pe blogul lui VASGAR

Mănânc şi plâng. Mănânc.

2009-11-17T08:21:00.000+01:00

Cătălina a început să-mi zică, de la o vreme, că sunt în floarea vârstei. Şi cum arăt azi? Ca o femeie în floarea vârstei, îmi răspunde. Şi râde. A început-o pe când citea Domnişoara Brodie în floarea vârstei. Cică a amuzat-o cartea. Am citit-o şi eu, într-un sfârşit. Şi m-a enervat etichetarea cu floarea varstei. Pun pariu că ţi-a fost milă de domnişoara Brodie, îmi zice fiică-mea. Ba mai mult chiar, am plâns. Eh, dacă nu te-aş cunoaşte!
Aşadar, ca o doamnă în floarea vâstrei, eu împart cărţile citite în două categorii: cărţi la care am plâns şi celelalte. Există cărţi la citirea cărora am plâns o dată, de două ori, de trei ori.
Mai nou, citesc în tramvai. Am un serviciu mai departe de casă şi, două ore pe zi, pot citi în zgomotul tramvaiului. Atunci când am norocul să mă copleşească emoţiile, plâng. Ştiu şi cui anume îi datorez acest gen de manifestare a emoţiilor. Vorba aia, sângele apă nu se face. Eu plâng de bucurie, durere, plăcere, plâng în tramvai, în maşină, în metrou, în biserică şi în dormitor. Abia după, mă simt eliberată de tensiunea care a crescut în mine. Poate de aceea sunt dependentă de scris şi citit. Din cauza plăcerii adică. Probabil că am eu o nevoie de a trăi în mai multe lumi concomitent, iar cărţile îmi oferă această posibilitate. Şi atunci când mă regăsesc în trăirile şi nebuniile vreunui personaj, se produce declicul.

Noapte trecută, m-am visat în magazinul nostru de cărţi Luminiţa, care e ruine acum, în sensul cel mai dur şi adevărat al cuvântului. În vis, însă, clădirea magazinului era nou-nouţă, iar uşa deschisă. Am sărit în grabă cele câteva trepte şi m-am mirat să găsesc vânzătoarea acolo. Kiokia Olea, mama colegului meu de clasă, urcată pe o scăriţă, cobora cărţi de pe cel mai de sus raft. În magazin miroasea a carte nouă, a creioane şi lipici. M-am trezit cu regret şi mirare că ţin atât de bine minte mirosurile şi cum arăta încăperea acelui magazin, în care intram deseori să mai răsfoiesc cărţi noi. Când adunam câteva ruble, suficiente pentru o nouă cumpărătură, le ascundeam în podkalenici* şi alergam iute la Luminiţă, iar apoi şi mai iute înapoi acasă. Mă ascundeam în pod sau în casa cea mare, sau în şopron, undeva unde să nu mă găsească nimeni. Cititul era un lucru intim. Nu-mi plăcea să fie cineva în preajma mea atunci când citeam.
Cu timpul, m-am obişnuit să fac abstracţie de zgomote, de prezenţa cuiva în preajmă, de tot şi de toate. M-a ajutat mai ales la facultate, unde n-aveam nici pod, nici şopron, nici casă mare.

Cea mai urâtă faptă săvârşită în copilărie tot de cărţi e legată. Biblioteca pentru copii a satului se afla într-o clădire mare, pe malul Nistrului. (Acum acolo e Pichetul de grăniceri) Într-o noapte de vară, am intrat împreună cu Serioja Popuşoi pe un gemuleţ spart. Şi ne-am plimbat cu frica în sân prin bibliotecă. Era atât de incitant. La ieşire eu am luat (furat) cu mine cartea Coliba unchiului Tom de Harriet Beecher Stowe, pe coperta căreia scria desigur Xарриет Бичер-Стоу. (E şi azi pe undeva pe acasă).

Aşa că, dacă vă întâlniţi cu mine, nu mă întrebaţi ce mai fac, riscaţi să încep a vă povesti pe bune ce mi se întâmplă, uitând că e frumos să zici doar: “Mersi, bine”, adică “ I’m OK ”.
Mai bine întrebaţi-mă la ce mai plâng.

*ciorapi albi de bumbac, lungi până la genunchi

Листья желтые

2009-11-12T16:31:00.000+01:00

Naţional-bolşevicii se simt bine la Bucureşti

2009-11-11T14:24:00.000+01:00

Am sperat că o să pot ajunge la Festivalul de Literatură de la MŢR, dar, din păcate, aşa şi nu mi-a fost dat. Am ratat astfel întâlnirea cu prozatorul rus neobolşevic Zahar Prilepin. În consecinţă, am ratat să îi pun câteva întrebări incomode “naţbolului”, pe care le-am păstrat pentru Vasile Ernu. (Vasile a zis că nu e supărăcios şi îl pot întreba orice) Prezent inclusiv pe coperţile revistelor lucioase din Rusia, Prilepin reprezintă, în viziunea mea, “glamourizarea” terorii. Fiecare ţară cu eroii (şi scriitorii ei), numai noi cu ai noştri.

Salut!

2009-11-10T18:58:00.001+01:00

Vreau să vă anunţ că sunt (relativ) bine şi că mi-a fost dor de voi! Am deja fixate câteva întâlniri pe viu şi câteva virutale. Capul meu e plin de idei, poate prea plin.
N-am mai scris pe Weblog de câteva luni. Weblogul ba merge, ba nu merge, ba merge iar. Dar nu de asta nu postez pe net. Scriu mai mult în gând şi în caiet cu pixul. Apoi, ori îmi e lene să transcriu, ori mă gândesc că nu are rost. Totuşi, mă bucur când, uneori, mai intră oameni să vadă dacă m-am trezit din hibernare ori încă nu. Aseară, de ziua lui (onomastică), Mihail Vakulovski a intrat pe vechea mea adresă şi mi-a dat un Buzz să mă întrebe: "Ce ai făcut? Ţi-ai şters blogul?!" Nu, nu! E tot acolo, doar că apare şi dispare periodic. Weblogul are iar "perioada aia a lunii" care se tot prelungeşte.

Între timp, s-au întâmplat lucruri: am publicat o proză scurtă în numărul aniversar al Contrafortului şi un fragment de roman în Stare de Urgenţă.
Nu ştiu cu ce să mă laud şi de ce să mă plâng ca să se simtă bine toata lumea.
Postez mai jos fragmentul de roman apărut în SdU. Lectură plăcută!

Sân Bizar

2009-11-10T18:56:00.000+01:00

Fragment de Roman scris în tramvaiul 23

Stăteam la una dintre terasele târgului cu doi poeţi din tânăra generaţie, două fete încă necunoscute publicului amator de poezie, dar promiţătoare la toate capitolele şi un critic literar de primă mână, care vroia să facă impresie. Poeţii - cam slăbănogi. Criticul însă trona înalt, păros şi bine făcut în capul mesei. Preţurile la băutură şi mai ales la mâncare te cam pocneau la buzunare. Probabil, patronii restaurantelor îşi închipuiau că toţi cei veniţi la târg trăiesc precum directorii de edituri. Aşa că îmi luasem doar o bere, străduindu-mă să trag de ea cât mai mult. Criticul literar o termina deja pe a treia şi se dezlănţuise. Scăpase şi de ticul verbal pe care-l avea. Gesticula. Îşi aranja periodic ochelarii. Îşi netezea ciocul. Era chiar simpatic, cu tot cu glumiţele şi aluziile lui care lăsau să se înţeleagă că oftează după el toată componenta feminină a Facultăţii de Litere. Mă deconectasem involuntar şi proptisem cu privirea un stand al editurii Arc ce închiriase spaţiul de vizavi.

Primul lucru care mă trezi la realitate fu mirosul. Acesta are întotdeauna asupra mea o putere miraculoasă. Probabil că şi golit de măruntaie, proaspăt îmbălsămat şi întins strună în sicriu, voi fi încă bântuit de mirosuri. Izul de tămâie, busuioc, formalină, floare de crin, se va îmbiba în pânza albă, subţire de bumbac ce-mi va acoperi trupul înţepenit. Femeile îşi vor apleca deasupra mea sânii parfumaţi, îmi vor săruta iconiţa de pe piept şi mă vor face să regret că părăsesc această lume, în care mirosurile sunt pentru mine alfa şi omega, beta şi gama, pi pe doi şi radical din paişpe.

Mirosul cu pricina venise o dată cu o tânără zveltă, cu ochii sclipitori şi gura cărnoasă, care răspândea în jur un parfum Givenchy de-ţi venea să-ţi iei cîmpii sau s-o iei pe ea şi s-o duci undeva.

Criticul tocmai începuse să povestească istorii deocheate despre fetele care erau gata de orice pentru o cronică de întâmpinare. Mai că nu mă pufni râsul. Îmi amintisem pe dată de vremea când aveam inspiraţie şi publicam periodic pe poezie.ro poeme ce conţineau cuvinte vulgare, cronici ale evenimentelor culturale din urbe şi comentarii răutăcioase în subsolul textelor celor mai sexoase fete de pe site. Făcând o simplă comparaţie între numărul poetelor tinere cu volume publicate şi numărul fetelor care îşi vărsau amarul pe poezie.ro, aşteptând o părere despre opusurile lor, dar mai ales o mângâiere, fie ea şi virtuală, reputatul critic nu-mi ajungea nici la degetul cel mic. Căci, dacă ardeam de dorinţă să mă transfer din virtual în viaţa reală, puteam s-o fac cât ai zice “critic literar”.

Tânăra parfumată cu Givenchy se aplecă peste masă şi îi întinse criticului proaspătul ei volum, oferindu-ne priveliştea a doi sâni tari şi fragezi.

Ce-or mai face oare cunoscutele mele de pe poezie.ro? De când cu serviciul ăsta nou, nu mai am timp de nimic. Îmi plăcea mai ales o tipă cu nickname-ul Sân Bizar, unii îi mai ziceau şi Zanzibar. Am agăţat-o pe messenger şi, după mai multe nopţi de discuţii filozofice şi partide de sex virtual, am invitat-o la un cenaclu literar la Backstage. Venise îmbrăcată într-o bluză albă, toată numai găurele. Ei, dacă ar fi văzut-o atunci criticul literar, i-ar fi ticluit pe loc o cronică, chiar dacă Sân Bizar n-ar fi scris în viaţa ei un poem, ci doar rânduri lacrimogene postate la rubrica “personale”. Cămaşa de zale ultrafină cădea peste sânii ei ce luminau galbeni exact ca gutuiele din melodia cu “lampă la fereastră pentru iarna noastră”.* Începând cu seara aceea, Sân Bizar îmi luminase viaţa timp de-o iarnă şi-o vară. Putea să mă scoată liber din minţi doar cu mirosul sânilor. Şi-i arătase, cică, o dată pe webcam şi toată lumea din lista ei de messenger s-a convins că da, erau într-adevăr nemaipomeniţi. Fusese atunci votată unanim pe forumul hyperliteraturii şi devenise, fără probleme, membrul cu cele mai mari ţâţe al celui mai nou şi liber site literar, mai ales că poza ei din pagina de autor chiar corespundea realităţii. De realitatea aia mă bucuram fără neruşinare eu. Sân Bizar este zâna cu care am experimentat toate fanteziile mele legate de sâni şi nu numai.

Când m-am plictisit, am început să caut altceva. Fete fără poze în pagina de autor. De obicei, fetele urâţele nu-şi afişau pozele, nici măcar prelucrate în photoshop, ci mai degrabă chestii haioase luate de pe net. Uneori, reuşeau chiar să mă incite rău de tot, pentru că se ştie: fetele urâte sunt inteligente şi inventive. Aşa că locul lui Sân Bizar fu luat de o fătucă negruţă, cu sânii ca două întrerupătoare, dar deşteaptă foc şi, pe deasupra, expertă în sex oral.

Gândurile îndreptate spre aventura mea bizară mă îndepărtaseră cu totul de subiectul discuţiei de la masă. M-am ridicat mi-am împleticit picioarele spre ieşire. Rucsacul plin cu cărţi îmi cam rodea umerii. Fusese o zi reuşită. Pe lângă cele cumpărate, şterpelisem trei cărţi de la Polirom, două de la Humanitas şi una de la All. Ultima nu că m-ar fi interesat prea tare, dar îmi căzuse sub mână, arăta bine şi avea o super copertă roşie, lucioasă. Mai ştii, poate îmi va prinde bine la vreo zi de naştere.