vineri, 19 februarie 2010

Cealaltă faţă a literaturii române. Noua poezie basarabeană la Other Side




















" În sfârşit, literatura din România şi Basarabia sunt sincronizate în adevăratul înţeles al cuvântului. Cred că citind doar literatura din Basarabia s-ar putea forma o idee şi depsre ce se scrie în România. Hai să nu mai pornim de la ideea că România este buricul pământului şi că în afara României nu se scrie literatură bună în limba română"

Octavian Soviany,
la lansarea antologiei Noua poezie basarabeană de Dumitru Crudu


N-am avut nicio îndoială că va fi o seară reuşită. Răzvan Ţupa a fost o gazdă primitoare, Other Side-ul-arhiplin. S-au vândut toate cărţile. Dumitru Crudu ar fi fost fericit, dacă ar fi reuşit să ajungă.


Lume interesată de poezie Other Side



Claudiu Komartin a picat la ţanc; Roxana Boboc şi Andrei Gamarţ citindu-şi un poem antologat.



Vasile Ernu promite să lanseze antologia cu surle şi trâmbiţe la Festivalul de literatură pe care îl va organiza în luna mai la Chişinău.


SGB

Eu am proiectat două videoclipuri, primul cu poemul lui Mihail Vakulovski şi al doilea cu un poem de-al meu.

Am avut emoţii mai mari decât Cătălina. Cred că la un moment dat am uitat şi cum mă cheamă.:D

Întrebări şi răspunsuri:




L-am întrebat pe Dumitru Crudu de ce nu sunt şi poemele lui în antologie. Mi-a răspuns că vrea să rupă nişte tradiţii. Nu i se pare corect ca un antologator să se autocomenteze, aşa că a preferat să n-o facă. Mi-a mai spus că, adunate laolaltă, poemele din antologie vor demostra mai convingător suflul nou pe care îl aduce noua poezie basarabeană în literatura română. Această antologie va face cunoscute şi numele unor poeţi basarabeni talentaţi nedreptăţiţi.



Sanda Watt şi Igor Mocanu, un cuplu "internaţional"



Alin Ciupală ascultând şi Ioana Bogdan răsfoind antologia




Apoi a urmat Octavian Soviany care a pus, cum obişnuieşte să o facă de fiecare dată, punctul pe "i". Întotdeauna mi-a plăcut să îl ascult: în cenacluri, la lansări de carte, în cadrul unor discuţii. Poate pentru că mai mereu eram de acord cu judecăţile şi argumentele lui. Din punctul de vedere al lui Octavian Soviany, antologia Noua poezie basarabeană are mertul de a pune capăt câtorva prejudecăţi. În primul rând, a prejudecăţii că literatura din Basarabia este un fel de remorcă a literaturii din România. În al doilea, că sub raport estetic nu prea e seminifcativ ceea ce fac basarabenii. După ce toată lumea a constatat că în Basarabia de după 1990 se face şi poezie, existau câteva vârfuri bine prizate. Antologia are meritul că ne oferă o viziune de ansamblu asupra literaturii din Basarabia şi aduce în prim-plan autori despre care se ştiau foarte puţine lucruri sau nimic.
După 1990, ca şi literatura din România, literatura din Basarabia stă sub semnul experimentalismului, o etichetă ce se potriveşte cel mai bine poeziei actuale, care merge în diverse directii, experimentează multe formule.
Astăzi nu mai ştie nimeni cu certitudine, cum se ştia acum o sută de ani, ce e poezia. Iar basarabenii au anticipat, pe undeva, noul autenticism. Autobiografismul care s-a afirmat aici în jurul anului 2000, o dată cu mişcarea de la Fracturi, a fost de fapt anticipat de poeţi precum Iulian Fruntaşu, Baştovoi, care are şi darul de a prezenta micile întâmplări zilnice dându-le o aură metafizică. Să nu uităm că Dumitru Crudu are o contribuţie esenţială la elaborarea Manifestului fracturist. De fapt, importante sunt mai ales anexele scrise de Dumitru Crudu. Partea teoretică a fracturismului se găseşte în anexele acestuia, mai ales în prima anexă. Se pornea de la principiul "Lumea nu există decât în măsura în care e percepută de mine, se pornea de la o senzaţie de unică folosinţă şi de la un limbaj de unică folosinţă. Probabil singurul poet care a aplicat cu consecvenţă reţeta fracturismului a fost tot Dumitru Crudu.
Alaturi de acesta direcţie autenticistă a poeziei basarabene, s-a mai întâmplat acolo ceva foarte important, s-a făcut (şi se face ca şi aici) poezie de limbaj, se experimentează graniţele exprimării, graniţele comunicării şi, în ultimă instanţă, graniţele poeziei. Din acest punct de vedere, ca experienţe de limbaj, poemele fratilor Vakulovski i se par lui Octavian Soviany teribil de importante, dincolo de atitudinea existenţială pe care o exprimă.
Basarabenii au însă şi altceva. Există acolo o deschidere spre politic mult mai mare decât aici. Angoasa, neliniştea sunt mai convingătoare în textele lor decât în textele poeţilor de aici. Soviany e de părere că nu mai trebuie să fie priviţi de sus, ci dimpotrivă să se încerce a se mai învăţa câte ceva de la ei.
În sfârşit, literatura din România şi Basarabia sunt sincronizate în adevăratul sens al cuvântului. N-ar mai trebui pornit de la ideea că România este buricul pământului şi că în afara României nu se scrie literatură bună în limba română.


Octavian Soviany pune punctul pe "i" şi degetul pe rană




Andrei Ruse, Loredana Caloian, Cosmin Dragomir cu pălărie


Pe planul doi, o poetă de limba maghiară care a găsit limbă comună cu toată lumea, Simona şi Vasile Ernu. Lângă mine, scriitorul basarabean Augustin Nacu.

Cât despre Cătălina, numai "şpagat" n-a făcut în seara asta. În rest, spectacolul a fost complet.:) Impresiile ei pe cioburidehartie.

P.S.
Spectacolul grotesc cu acordarea cetăţeniei române scriitorului basarabean Sandu Vakulovski e departe de final.



P.P.S. (Poze făcute de Iulia Modiga, de Cătălina şi de mine )