marți, 29 martie 2011

Mihai şi Sandu Vakulovski & fraţii Jderi


Am fost cu familia la dubla lansare a fraţilor Vakulovski. Cei mai celebri fraţi din literatura română, după fraţii Jderi (Dan Mihuţ). Lansarea a avut loc La Scena chiar pe 27 martie. Data s-a potrivit de minune.
La drept vorbind, atât ei, cât şi eu am făcut deja unirea. (Până şi Vasile Ernu a făcut-o) Eu am şi fructificat-o.

Cosmin Perţa mi-a adus cartea promisă de Mihai, pe care autorul ne-a dat un autograf, of course.


Am citit din ea ieri şi azi în drum spre serviciu şi înapoi,  vreo oră pe scară, că mi-am uitat cheile la serviciu şi a trebuit să aştept până vine vreun neam să-mi deschidă uşa raiului. Am citit cu bucurie şi plăcere. Pentru mine chiar a avut o "funcţie farmaceutică". Cartea e scrisă cu drag şi asta se simte. E scrisă omeneşte, aş zice. O să spun mai multe, după ce o termin.

Am înregistrat câteva filmueleţe, inclusiv o pledoarie a lui LIS pentru literatura română din Basarabia.



Postez aici unul dintre ele, mai de atmosferă. Pe celelalte le voi posta mâine.




p.s.
Şi apropo, Vasile, în România era deja, pe vremea aia, si orchestră simfonică:D (fondată în 1868 Societatea Filarmonică Română a avut drept scop organizarea unei orchestre simfonice permanente) aşa că ne nado, ne sîpy mne soly na ranu...:))

p.p.s Vinul cred că a fost adus de Sandu de la Antoneşti.

joi, 17 martie 2011

Pariu pe un Iepure de cursă lungă - I

 

În scurt timp, la  Casa de pariuri literare va apărea  cartea mea "O sută cincizeci de mii la peluze". După ce a bântuit underground-ul literar, această carte de poeme şi-a găsit în sfârşit naşul. Probabil că, asemeni oamenilor, cărţile au şi ele o soartă, o stea norocoasă, au şi ele vremea lor.
   Cu vreo câţiva ani în urmă, fiică-mea încerca să ghicească în cărţile de tarot nou-nouţe viitorul meu  literar. Stătea cu picioarele încrucişate şi le amesteca, le amesteca, le amesteca, mă punea să trag din pachet câte una, le înşira iar pe canapea. Era numai ochi şi suflare. Se străduia din răsputeri , iar eu îi făceam jocul. La un moment dat, după ce  le-a adunat de pe unde căzuseră, mi-a zis cu un aer misterios: "Ceva intervine între tine şi cartea ta". În iarna trecută însă, având în vedere că e mai măricică şi pe lângă atribuţiile de fiică în casă mai are şi  atribuţii de bonă, bioenergetician, psiholog, parapsiholog şi neuropatolog, s-a uitat foarte serioasă în cărţi şi mi-a prorocit un mare succes. Aşa să fie!

Când am deschis Tabloul de bord, credeam că o să turui  de-o să mi se încâlcească degetele pe tastatură, nu alta, dar văd că nu prea ies cuvintele aşa cum am crezut eu că o să se întâmple. Or fi de vină emoţiile, cine ştie, mă opresc deocamdată aici.


Va urma...