În scurt timp, la Casa de pariuri literare va apărea cartea mea "O sută cincizeci de mii la peluze". După ce a bântuit underground-ul literar, această carte de poeme şi-a găsit în sfârşit naşul. Probabil că, asemeni oamenilor, cărţile au şi ele o soartă, o stea norocoasă, au şi ele vremea lor.
Cu vreo câţiva ani în urmă, fiică-mea încerca să ghicească în cărţile de tarot nou-nouţe viitorul meu literar. Stătea cu picioarele încrucişate şi le amesteca, le amesteca, le amesteca, mă punea să trag din pachet câte una, le înşira iar pe canapea. Era numai ochi şi suflare. Se străduia din răsputeri , iar eu îi făceam jocul. La un moment dat, după ce le-a adunat de pe unde căzuseră, mi-a zis cu un aer misterios: "Ceva intervine între tine şi cartea ta". În iarna trecută însă, având în vedere că e mai măricică şi pe lângă atribuţiile de fiică în casă mai are şi atribuţii de bonă, bioenergetician, psiholog, parapsiholog şi neuropatolog, s-a uitat foarte serioasă în cărţi şi mi-a prorocit un mare succes. Aşa să fie!
Va urma...