joi, 4 martie 2010

Metamorfoze
















nu mai pot fi atât de exuberantă cum am fost

nu mai pot să plâng în public nici să râd din ambii plămâni

nici să trec peste ceartă şi să vin lângă tine

să te cuprind cu picioarele

ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat

am în mine sute de cuvinte indecente

care ar suna frumos

dar acolo rămân

de frică să nu le audă şi altcineva mai ales copiii

în iarna asta am încărunţit

şi m-am metamorfozat de patru ori pe lună

încercând sa-mi găsesc culoarea perfectă

şi hainele care să ascundă discret

bătrâneţea