Денис Мацуев & Олег Меньшиков

balconul

de doi ani ne pregătim să

turnăm şapă şi să astupăm gaura

să punem geamuri albe termopan şi grilaje frumoase

apoi jaluzele cu flori care să lase soarele

să ne copleşească

de doi ani toate visele noastre legate de literatură şi intimitate

ţin de acest balcon

un tărâm misterios

spre care coborâm prin geamul din sufragerie

manevrând abil

printre borcane goale şi saci cu jucării

###

şobolanii au şi ei fricile lor

ne evită cât pot

atunci când

îndrăznim să le violăm intimitatea

cu rufele noastre întinse la uscat

###

bem toţi patru ceai negru fierbinte

înghesuiţi pe canapea

apoi ne adunăm unul în interiorul celuilalt

ca într-o păpuşă rusească viu colorată

care nu are nevoie de mai mult

cel puţin în dimineaţa asta

Poze cu scriitori: 1. Nicolae Popa la Cosăuţi, Soroca în 1983

În poză e Nicolae Popa ( în floarea vârstei, proaspăt absolvent de facultate, proaspăt debutat) citind pentru mine, din "Timpul probabil", o poezie despre un iepure ("vino, iepure, să-mi sari într-un picior"). Alături de el e poetul Ion Vieru. Poza e făcută la biblioteca pentru copii din Cosăuţi. Mai ţin minte că a fost cu ei şi Liviu Damian. O să mai caut şi alte poze.
Aveam pe atunci 12 ani. Nicolae Popa era mult mai "bătrân". Ajunsese deja la 24. Zvelt şi cârlionţat, putea liber să concureze la titlul de prinţ al visurilor pentru fetele din clasele mai mari ale şcolii medii din Cosăuţi.

In memoriam. "Adio, Patrie!" de Michał Kleofas Ogiński

Reclamă pentru Ruslan

Kopilozauri în Tiuk

A apărut pe net numărul de primăvară al revistei electronice TiuK . De această dată, Mihai Vakulovski, tătucul Tiuk-ului, s-a gândit să adune într-un număr texte şi poze cu/despre copilăria scriitorilor. Dacă sunteţi curioşi, apăsaţi pe link. Cu siguranţă, nu veţi regreta. :D

Metamorfoze

nu mai pot fi atât de exuberantă cum am fost

nu mai pot să plâng în public nici să râd din ambii plămâni

nici să trec peste ceartă şi să vin lângă tine

să te cuprind cu picioarele

ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat

am în mine sute de cuvinte indecente

care ar suna frumos

dar acolo rămân

de frică să nu le audă şi altcineva mai ales copiii

în iarna asta am încărunţit

şi m-am metamorfozat de patru ori pe lună

încercând sa-mi găsesc culoarea perfectă

şi hainele care să ascundă discret

bătrâneţea

Un mărţişor pentru prieteni.

La Chişinău şi bărbaţii primesc mărţişoare.:)







Schimbări şi la Vamă. Vameşii moldoveni dăruiesc mărţişoare. :)

Şi românii pot fi solidari. Cazul Vakulovski.

Probabil că peste ani cazul Vakulovski va fi studiat în manuale. În manualele de istorie a românilor, de drept, de literatură. Deocamdată, urmărim spectacolul de pe margine, dar nu fără a ne implica, fie şi indirect, prin luare de atitudine şi huiduieli la adresa ipocriziei, nepăsării, obtuzităţii şi comportamentului inadmisibil al funcţionarilor români.
Ţin minte că la o întâlnire în ClubA, când ne-am adunat să discutăm despre expulzarea lui Sandu din România şi modalităţile de rezolvare a problemei, cineva mi-a strigat din sală că o iau prea personal. Păi doar aşa pot fi mişcate lucrurile nu numai în propria casă, dar şi în blocul în care locuieşti, pe stradă, în oraş, în ţară. Să le iei cât poţi de personal, să-ţi pese.

Citind acum pe net reacţiile blogosferei la nedreptatea care i se întâmplă lui Sandu Vakulovski mă bucur că iau atitudine personalităţi de seamă ale culturii româneşti, dar şi oameni simpli. Poate că aşa se vor trezi şi funcţionarii, vor ridica nasul din hârţoage şi îşi vor da seama că în spatele fiecărei hârtii este un om care merită să fie tratat cu respect şi că orice problemă poate fi rezolvată, dacă scoţi sabia din teacă şi tai nodul buclucaş.

Astăzi, la ora 20, Radio Guerrilla face un Război pentru Alexandru Vakulovski. Sunt invitaţi toţi prietenii lui Sandu care sînt pe recepţie să sune la radio şi să vorbească.

Cealaltă faţă a literaturii române. Noua poezie basarabeană la Other Side

" În sfârşit, literatura din România şi Basarabia sunt sincronizate în adevăratul înţeles al cuvântului. Cred că citind doar literatura din Basarabia s-ar putea forma o idee şi depsre ce se scrie în România. Hai să nu mai pornim de la ideea că România este buricul pământului şi că în afara României nu se scrie literatură bună în limba română"

Octavian Soviany,

la lansarea antologiei Noua poezie basarabeană de Dumitru Crudu

N-am avut nicio îndoială că va fi o seară reuşită. Răzvan Ţupa a fost o gazdă primitoare, Other Side-ul-arhiplin. S-au vândut toate cărţile. Dumitru Crudu ar fi fost fericit, dacă ar fi reuşit să ajungă.


Lume interesată de poezie Other Side



Claudiu Komartin a picat la ţanc; Roxana Boboc şi Andrei Gamarţ citindu-şi un poem antologat.



Vasile Ernu promite să lanseze antologia cu surle şi trâmbiţe la Festivalul de literatură pe care îl va organiza în luna mai la Chişinău.


SGB

Eu am proiectat două videoclipuri, primul cu poemul lui Mihail Vakulovski şi al doilea cu un poem de-al meu.

Am avut emoţii mai mari decât Cătălina. Cred că la un moment dat am uitat şi cum mă cheamă.:D

Întrebări şi răspunsuri:

L-am întrebat pe Dumitru Crudu de ce nu sunt şi poemele lui în antologie. Mi-a răspuns că vrea să rupă nişte tradiţii. Nu i se pare corect ca un antologator să se autocomenteze, aşa că a preferat să n-o facă. Mi-a mai spus că, adunate laolaltă, poemele din antologie vor demostra mai convingător suflul nou pe care îl aduce noua poezie basarabeană în literatura română. Această antologie va face cunoscute şi numele unor poeţi basarabeni talentaţi nedreptăţiţi.

Sanda Watt şi Igor Mocanu, un cuplu "internaţional"



Alin Ciupală ascultând şi Ioana Bogdan răsfoind antologia

Apoi a urmat Octavian Soviany care a pus, cum obişnuieşte să o facă de fiecare dată, punctul pe "i". Întotdeauna mi-a plăcut să îl ascult: în cenacluri, la lansări de carte, în cadrul unor discuţii. Poate pentru că mai mereu eram de acord cu judecăţile şi argumentele lui. Din punctul de vedere al lui Octavian Soviany, antologia Noua poezie basarabeană are mertul de a pune capăt câtorva prejudecăţi. În primul rând, a prejudecăţii că literatura din Basarabia este un fel de remorcă a literaturii din România. În al doilea, că sub raport estetic nu prea e seminifcativ ceea ce fac basarabenii. După ce toată lumea a constatat că în Basarabia de după 1990 se face şi poezie, existau câteva vârfuri bine prizate. Antologia are meritul că ne oferă o viziune de ansamblu asupra literaturii din Basarabia şi aduce în prim-plan autori despre care se ştiau foarte puţine lucruri sau nimic.
După 1990, ca şi literatura din România, literatura din Basarabia stă sub semnul experimentalismului, o etichetă ce se potriveşte cel mai bine poeziei actuale, care merge în diverse directii, experimentează multe formule.
Astăzi nu mai ştie nimeni cu certitudine, cum se ştia acum o sută de ani, ce e poezia. Iar basarabenii au anticipat, pe undeva, noul autenticism. Autobiografismul care s-a afirmat aici în jurul anului 2000, o dată cu mişcarea de la Fracturi, a fost de fapt anticipat de poeţi precum Iulian Fruntaşu, Baştovoi, care are şi darul de a prezenta micile întâmplări zilnice dându-le o aură metafizică. Să nu uităm că Dumitru Crudu are o contribuţie esenţială la elaborarea Manifestului fracturist. De fapt, importante sunt mai ales anexele scrise de Dumitru Crudu. Partea teoretică a fracturismului se găseşte în anexele acestuia, mai ales în prima anexă. Se pornea de la principiul "Lumea nu există decât în măsura în care e percepută de mine, se pornea de la o senzaţie de unică folosinţă şi de la un limbaj de unică folosinţă. Probabil singurul poet care a aplicat cu consecvenţă reţeta fracturismului a fost tot Dumitru Crudu.
Alaturi de acesta direcţie autenticistă a poeziei basarabene, s-a mai întâmplat acolo ceva foarte important, s-a făcut (şi se face ca şi aici) poezie de limbaj, se experimentează graniţele exprimării, graniţele comunicării şi, în ultimă instanţă, graniţele poeziei. Din acest punct de vedere, ca experienţe de limbaj, poemele fratilor Vakulovski i se par lui Octavian Soviany teribil de importante, dincolo de atitudinea existenţială pe care o exprimă.
Basarabenii au însă şi altceva. Există acolo o deschidere spre politic mult mai mare decât aici. Angoasa, neliniştea sunt mai convingătoare în textele lor decât în textele poeţilor de aici. Soviany e de părere că nu mai trebuie să fie priviţi de sus, ci dimpotrivă să se încerce a se mai învăţa câte ceva de la ei.
În sfârşit, literatura din România şi Basarabia sunt sincronizate în adevăratul sens al cuvântului. N-ar mai trebui pornit de la ideea că România este buricul pământului şi că în afara României nu se scrie literatură bună în limba română.


Octavian Soviany pune punctul pe "i" şi degetul pe rană




Andrei Ruse, Loredana Caloian, Cosmin Dragomir cu pălărie


Pe planul doi, o poetă de limba maghiară care a găsit limbă comună cu toată lumea, Simona şi Vasile Ernu. Lângă mine, scriitorul basarabean Augustin Nacu.

Cât despre Cătălina, numai "şpagat" n-a făcut în seara asta. În rest, spectacolul a fost complet.:) Impresiile ei pe cioburidehartie.

P.S.

Spectacolul grotesc cu acordarea cetăţeniei române scriitorului basarabean Sandu Vakulovski e departe de final.

P.P.S. (Poze făcute de Iulia Modiga, de Cătălina şi de mine )