Denis Matsuev

Денис Мацуев & Олег Меньшиков

balconul

de doi ani ne pregătim să

turnăm şapă şi să astupăm gaura

să punem geamuri albe termopan şi grilaje frumoase

apoi jaluzele cu flori care să lase soarele

să ne copleşească

de doi ani toate visele noastre legate de literatură şi intimitate

ţin de acest balcon

un tărâm misterios

spre care coborâm prin geamul din sufragerie

manevrând abil

printre borcane goale şi saci cu jucării

###

şobolanii au şi ei fricile lor

ne evită cât pot

atunci când

îndrăznim să le violăm intimitatea

cu rufele noastre întinse la uscat

###

bem toţi patru ceai negru fierbinte

înghesuiţi pe canapea

apoi ne adunăm unul în interiorul celuilalt

ca într-o păpuşă rusească viu colorată

care nu are nevoie de mai mult

cel puţin în dimineaţa asta

Poze cu scriitori: 1. Nicolae Popa la Cosăuţi, Soroca în 1983

În poză e Nicolae Popa ( în floarea vârstei, proaspăt absolvent de facultate, proaspăt debutat) citind pentru mine, din "Timpul probabil", o poezie despre un iepure ("vino, iepure, să-mi sari într-un picior"). Alături de el e poetul Ion Vieru. Poza e făcută la biblioteca pentru copii din Cosăuţi. Mai ţin minte că a fost cu ei şi Liviu Damian. O să mai caut şi alte poze.
Aveam pe atunci 12 ani. Nicolae Popa era mult mai "bătrân". Ajunsese deja la 24. Zvelt şi cârlionţat, putea liber să concureze la titlul de prinţ al visurilor pentru fetele din clasele mai mari ale şcolii medii din Cosăuţi.

In memoriam. "Adio, Patrie!" de Michał Kleofas Ogiński

Reclamă pentru Ruslan

Kopilozauri în Tiuk

A apărut pe net numărul de primăvară al revistei electronice TiuK . De această dată, Mihai Vakulovski, tătucul Tiuk-ului, s-a gândit să adune într-un număr texte şi poze cu/despre copilăria scriitorilor. Dacă sunteţi curioşi, apăsaţi pe link. Cu siguranţă, nu veţi regreta. :D

Metamorfoze

nu mai pot fi atât de exuberantă cum am fost

nu mai pot să plâng în public nici să râd din ambii plămâni

nici să trec peste ceartă şi să vin lângă tine

să te cuprind cu picioarele

ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat

am în mine sute de cuvinte indecente

care ar suna frumos

dar acolo rămân

de frică să nu le audă şi altcineva mai ales copiii

în iarna asta am încărunţit

şi m-am metamorfozat de patru ori pe lună

încercând sa-mi găsesc culoarea perfectă

şi hainele care să ascundă discret

bătrâneţea

Un mărţişor pentru prieteni.

La Chişinău şi bărbaţii primesc mărţişoare.:)







Schimbări şi la Vamă. Vameşii moldoveni dăruiesc mărţişoare. :)

Şi românii pot fi solidari. Cazul Vakulovski.

Probabil că peste ani cazul Vakulovski va fi studiat în manuale. În manualele de istorie a românilor, de drept, de literatură. Deocamdată, urmărim spectacolul de pe margine, dar nu fără a ne implica, fie şi indirect, prin luare de atitudine şi huiduieli la adresa ipocriziei, nepăsării, obtuzităţii şi comportamentului inadmisibil al funcţionarilor români.
Ţin minte că la o întâlnire în ClubA, când ne-am adunat să discutăm despre expulzarea lui Sandu din România şi modalităţile de rezolvare a problemei, cineva mi-a strigat din sală că o iau prea personal. Păi doar aşa pot fi mişcate lucrurile nu numai în propria casă, dar şi în blocul în care locuieşti, pe stradă, în oraş, în ţară. Să le iei cât poţi de personal, să-ţi pese.

Citind acum pe net reacţiile blogosferei la nedreptatea care i se întâmplă lui Sandu Vakulovski mă bucur că iau atitudine personalităţi de seamă ale culturii româneşti, dar şi oameni simpli. Poate că aşa se vor trezi şi funcţionarii, vor ridica nasul din hârţoage şi îşi vor da seama că în spatele fiecărei hârtii este un om care merită să fie tratat cu respect şi că orice problemă poate fi rezolvată, dacă scoţi sabia din teacă şi tai nodul buclucaş.

Astăzi, la ora 20, Radio Guerrilla face un Război pentru Alexandru Vakulovski. Sunt invitaţi toţi prietenii lui Sandu care sînt pe recepţie să sune la radio şi să vorbească.