“Cu gura şiroind de regrete”

În noaptea de după alegeri nu am închis un ochi. A doua zi m-am simţit prost, încercam să fac faţă la serviciu, mă dureau ochii în cap. Abia aşteptam să ajung acasă să mă culc. Am încercat totuşi să văd ce mai spun televiziunile din Chişinău, mă rog, cele la care am acces pe net.

La JurnalTV Nata Albot făcea mâncare cu prima ei dragoste. A tras un “ ca şi ingredient” . Greşelile şi metehnele de la Bucureşti prind repede la Chişinău, şi cele politice, şi cele de limbaj, de genul “ora doişpe”, “ca şi”, “îmi place de” şi multe altele.

Pe Pro TV, la Lorena Bogza în emisiune, Dumitru Diacov le dădea lecţii de comportament politic posibililor aliaţi la guvernare. Era pe cai albi. Tănase şi Chirtoacă- mai pe mârţoage. La un moment dat, Chirtoacă încerca să explice ceva despre demnitate, verticalitate şi adevăr istoric. Din păcate, adevărul, fie el şi istoric, sinceritatea nu sunt nişte puncte forte ale unui politician abil. Să ne amintim numai de Cele 36 de stratageme create de strategii din China antică. Pot fi cu succes folosite pentru a câştiga un război, inclusiv unul politic. Bineînţeles că e destul de complicat, mai ales atunci când scopurile tale nu prea coincid cu cele ale vecinului bogat şi despotic obişnuit să-şi pască orătăniile în livada ta.

Adevărul şi sinceritatea nu fac casă bună cu politica şi nici nu au făcut vreodată. În politică trebuie să posezi arta manipulării, să fii fariseic, să declari una şi să faci alta, dar, în acelaşi timp, să ştii când să vorbeşti şi când să taci, când urmăreşti ceva, chiar şi un scop nobil pentru poporul tău etc. etc. etc. Vorba unei rude, trebuie să-ţi ştii interesul. Altfel, nu ai sorţi de izbândă.

Pe de altă parte, are şi tăcerea o limită.

Când de hramul oraşului Chişinău, mi-a trimis fratele meu poza de mai jos, am zâmbit cu amărăciune:

Poza de Alexandru Iepure

În poză e piatra comemorativă din centrul oraşului, pe care scrie: „În acest loc urmează să fie amplasat un monument în memoria victimelor ocupaţiei sovietice şi ale regimului totalitar comunist”. A fost instalată prin decret prezidenţial la 28 iunie curent, dată care a fost declarată Zi a ocupaţiei sovietice. Iar alături e chiar dovada că da, am fost ocupaţi. Acea reclamă, are pe centru scris cu litere chirilice mari şi oranj : “Vmeste na deni goroda”, adică împreună la (sau de) ziua oraşului. Tot acolo, pe partea dreaptă scrie în rusă ” Vmeste mojem bolişe”. Mă rog, nu ştiu dacă toate acestea au fost făcute intenţionat, ca o sfidare. Poate că firma Orange are mai mulţi şi mai bănoşi clienţi vorbitori de limbă rusă şi se străduieşte să le intre în voie. Probabil tot de aceea sloganul principal a fost scris în rusă, că na, e economie de piaţă şi clientul nostru e stăpânul nostru şi, din cele trei inscripţii ale părţii principale a panoului, două trebuie să fie în rusă. Pentru mine însă, această poză este o dovadă că teritoriul dintre Prut şi Niştru a fost ocupat, că am fost şi încă suntem nişte victime ale ocupaţiei. Altfel, pe centru, scria mare, cu litere latine: “Suntem uniţi de ziua oraşului”.

Văd că iar a început zarva cu piatra comemorativă. Acest scandal se încadrează perfect într-un scenariu de destabilizare a situaţiei la Chişinău, în caz că Moscova nu e mulţumită de jocul în jurul formării alianţei de guvernare. Scandalul nu trebuie nicidecum neglijat.