Sărbători fericite, dragi prieteni!

Dumitru Crudu şi-a trimis oamenii la Bucureşti

I-am promis lui Dudu că o să merg la lansarea cărţii lui, "Oameni din Chişinău", şi o să-i povestesc cu lux de amănunte cum a fost. Aşa am şi făcut. În primă fază, îi transmit un salut de la Felix Nicolau.

Optimizări la Consulatul României de la Chişinău

L-am întrebat pe prietenul meu Silviu Tabac ce mai face. Mi-a răspuns în stilul care-l caracterizează că tocmai mi-a trimis pe email un scurt raport.
Am cerut permisiunea să îl public. Mi-a permis să postez informaţia până la cuvintele "în concluzie", ceea ce şi fac. Sunt sigură că multă lume nu ştie ce schimbări "spre bine" au avut loc la Consulatul României de la Chişinău.

10 august 2011, Chişinău

Dragi colegi şi prieteni,

Tocmai m-am întors de la Consulatul României.

Am avut surpriza să constat că procedura de obţinere a vizelor pentru România a fost „îmbunătăţită” şi „optimizată”. Dacă anul trecut veneai cu o săptămână înainte, stăteai câteva ore la coadă, depuneai actele, după care veneai peste vreo 4-5 zile şi mai stăteai câteva ore la coadă pentru a ridica paşaportul cu viză, anul acesta s-au introdus câteva noutăţi.

În primul rând a fost suplimentat numărul de acte necesare, mai ales pentru situaţiile destinate facilitării cooperării, cum este cea cu schimbul ştiinţific.

Într-al doilea rând, a mai fost introdusă o nouă coadă: programarea. Procedura acum este: 1) coadă de câteva ore pentru programare, 2) vizită pentru depunerea actelor la ora fixa şi promisă fără coadă; 3) coada a treia pentru ridicarea paşaportului.

A devenit convenabil şi faptul că la coadă se poate sta şi în ploaie, căci noul loc de programare nu are acoperiş, dar, din păcate, eu am avut parte azi doar de un sfert de oră de ploaie.

Nici asta n-ar fi grav, dar programarea trebuie făcută „cu suficient timp înainte de călătorie”. Din punctul meu de vedere 20 de zile era „suficient timp”, în condiţiile când anul trecut era suficientă maximum o săptămână. Dar, socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea de la târg. O viză pentru România se obţine mai greu decât una pentru SUA sau Marea Britanie, nemaivorbind despre prăpăditele de vize Schengen.

Cucoana de la ghişeul nr. 2 m-a programat pentru ziua de 6 septembrie (aveţi ataşat dovada). La încercările mele paşnice de a trata, mi-a sugerat că aş fi un retardat că n-am venit să mă programez din aprilie, că este de decizia mea daca să ratez evenimentul de la Putna sau să mă plâng la Ministerul de Externe şi că nu se poate sacrifica pentru mine ca să mă programeze ceva mai înainte.

În concluzie:

.. aici e o informaţia pe care am scos-o

Vă îmbrăţişez frăţeşte cu drag şi cu mult optimism: în sfârşit, pe frontul de Est – ceva nou!

Silviu.

 Silviu la lansarea de la Chişinău

O sută cincizeci de mii la peluze - carte de vacanţă

Invitaţie

Dragi prieteni şi simpatizanţi!

Vă invit la lansarea cărţii mele "O sută cincizeci de mii la peluze" apăruta la editura Casa de pariuri literare. Evenimentul se va desfăşura sâmbătă, 18 iunie, la Muzeul Ţăranului Român, cu începere de la ora 18.30.

Mă vor vorbi (de bine, sper) Nora Iuga şi Felix Nicolau

şi mascota

Dincolo de poezie

"Literatura e doar neputinţa omului şi e tot mai evident că e aşa. Cuvântul e o disperare şi o paloare - şi totuşi ne agăţăm de el!!! Ne agăţăm de colac şi colacul se face făină!"

Iată că deja de mulţi ani, la întoarcerile noastre de la târg, eu citesc în maşină pentru toată lumea din ce-am cumpărat. De obicei, poezie. De această dată n-am putut pentru că am plâns tot drumul. Apoi, acasă, după ce ai mei au adormit, am luat aceeaşi carte şi am dus-o până la sfârşit făcând mici pauze atunci când simţeam că nu mai pot. E foarte greu să urmezi urletul acesta fără popas.

Am adormit greu, cu buzele sărate şi amorţite, şi cu durere în piept.

"Acolo unde se transformă-n urlet

Acolo unde se transformă-n urlet...

Nu se citeşte, ci se plânge"

Este vorba despre "Dincolo dincoace de poezie" de Ştefania Plopeanu,  lansată ieri la Vinea.

Dragoste şi durere. O mare dragoste şi o mare durere.

“Ce pot eu ca să-ţi fac să-ţi treacă

Ţie moartea asta?”

"Simţi tu aburul inimii mele cum vine acuma 

spre tine?" şi tu spuneai: "Glumeşti?

Nu mă întreba, este esenţial" 

Ce este esenţial?" "Aburul".

"Totuşi, voi aţi putea, fiecare în parte, să-mi faceţi loc, măcar de-un lat de palmă, măcar iluzoriu, pe lângă voi" 

 Nu ştiu dacă a simţit în noaptea asta, dar eu chiar i-am făcut loc lângă mine şi chiar i-am luat o parte, fie şi infimă, din durere.

Maria Drăgan

Zilele Literaturii Române. Ediţia a II-a

Zilele Literaturii Române / Ediţia a II-a

Perioada: 18–20 Mai 2011

În perioada 18-20 mai 2011 la Chişinău şi Bălţi va avea loc a doua ediţie a Zilelor Literaturii Române. Trei zile în care cititorii vor avea ocazia să se întîlnească cu importanţi scriitori din Republica Moldova şi România.  

Evenimentul va cuprinde conferinţe, lecturi publice, dezbateri şi spectacole la care vor participa: Emil Brumaru, Val Butnaru, Constantin Cheianu, Mihai Fusu, Bogdan Georgescu, Radu Pavel Gheo, Ion Mureşan, Alina Nelega, Nicolae Popa, Arcadie Suceveanu, Maria Şleahtiţchi, Cristian Teodorescu, Ion Vianu. Invitat special: Victor Rebengiuc.

„Prin acest proiect ce reuneşte scriitori `de pe ambele maluri` ne propunem să facem un prim pas spre încetarea reproducerii ignoranţei şi necunoaşterii reciproce. La aceast eveniment vom încerca să răspundem la cîteva întrebări simple: de ce ne cunoaştem atît de puţin? Ce s-a întîmplat şi ce se întîmplă cu noi, cu poezia şi literatura noastră? Cîteva zile la rînd, importanţi scriitori de limbă română, din ambele ţări, vor citi pentru publicul larg fragmente din cărţile lor, vor discuta şi vor încerca să ofere soluţii pentru o mai bună înţelegere a fiecăruia dintre noi.”

                Vasile Ernu (coordonatorul proiectului)

Sâmbătă noaptea pe Calea Victoriei (nr. 115)

Casa de pariuri literare prezintă



Noaptea pe Calea Victoriei (nr. 115). Lansările de la miezul nopţii: Corina Bernic – Casa scărilor şi Călin Torsan – O zi.Ultima. Precedate şi succedate de lecturile poeţilor: Sâmbătă, 14 mai, ora 23.00 (Doina Ioanid, Dumitru Bădiţa, Diana Iepure); Duminică, 15 mai, ora 01.00 (Sorin Gherguţ, Oana Cătălina Ninu, Gabriel Daliş). Cu intervenţia EGG NO EGO inclusă.

Un român la Chişinău

am primit de la o prietenă linkul spre un blog cu nişte poze făcute recent la chişinău. de fapt, pozele astea ilustrează o viziune asupra chişinăului, una care mi-a plăcut. iniţial, am crezut că sunt făcute de un basarabean, apoi mi-am dat seama că nu.  în orice caz, “basarabeanul”  părea stabilit în românia. eram curioasă totuşi cine e omul cu pozele. şi aşa am ajuns aici. :D

aşadar, pozele.  am înţeles că omul a vrut să ne prezinte un chişinău curăţel, dar oarecum ciudat, înţepenit în alt timp. (aşa şi a fost. ) iar dacă oraşul arată cum arată, nu e neapărat din cauza murdăriei, ci din cauza sărăciei. (aşa şi este.) că femeile se străduiesc să arate bine şi să fie frumoase de dimineaţa până noaptea târziu nu pentru că ar fi neapărat curve, ci pentru că doar asta le-a mai rămas: să fie frumoase.:D decât sărac şi urât mai bine sărac şi frumos.:)) dar să nu exagerăm.:D

mirifica, mirobolanta mea intuiţie nu m-a înşelat nici de această dată. 

de obicei, mă enervează însemnările românilor din ţară despre călătoriile lor la chişinău. din cauza micilor răutăţi care le scapă pe ici pe colo. sau, mă rog, nu neapărat. poate din cauza incapacităţii lor de a înţelege lucrurile “în profunzime”, adică a superficialităţii. poate din cauza aerelor de superioritate. în fine, nu ştiu de ce. mai ales mă enervează “părerile’’ despre femei care (femei şi fete) sunt , de cele mai multe ori, “de moravuri uşoare”:D, se machiază ca la circ, se îmbracă “de seară” chiar şi atunci când merg la magazinul din colţ după pâine etc., etc., etc. dar puţini înţeleg că atunci când concurenţa e aşa de mare ce îţi mai rămâne să faci?! J(glumeeeeesc, dar vorba aia, В каждой шутке есть доля шутки).

ei, omul cu blogul a găsit alte cuvinte: “Tot întreb unde cresc femeile astea. Nu le văd feţele din cauza picioarelor. Nu doar frumoase pe de-a-ntregul, că e prea simplu. Nu li se pare nimic extraordinar să fie frumoase. Există ca simplă frumuseţe. Probabil că după aventura cu lîna de aur, grecii s-au întors şi au reproiectat coloanele templelor după picioarele femeilor de aici şi cariatidele după siluetele lor.” şi cu asta m-a cucerint.:))) dar vedeţi şi voi ce scump e. :))) sper că nu e doar o exclamaţie după o bere (sau mai multe beri) "draft la sticlă" .:D

p.s. însemnarea are mai multe puncte tari (aşa că o recomand cu căldură celor interesaţi).

deci, "crivete, curri, pepene, puicuţă şi găinuşă, zamă" şi lectură plăcută! :D

p.p.s cică resetnikov, fostul sef al SIS, deputat PCRM, ar fi obţinut recent cetăţenie românească. eu încă mai aştept. omu zice că nu, dar e prea mare coincidenţa.