Mâine veniţi la Ţupa. Nu veţi regreta!

Mâine, joi, 18 februarie, de la ora 19.00, în club The Other Side (Str Brezoianu nr 4), va fi lansată, în cadrul Poeticilor Cotidianului, atologia "Noua poezie basarabeana" de Dumitru Crudu apărută de curând la Editura Institutului Cultural Român. Noua poezie basarabeană va fi prezentată de Octavian Soviany şi Vasile Ernu.

Discuţii, videopoeme, oaspeţi de la Chişinău şi prieteni de la Bucureşti, joi, în The Other Side!

P.S. Desigur că vom fi şi eu cu fiică-mea. Că am fost antologate, no!

Contrafortişti la Chişinău (vara 2009)

Aseară căutam prin calculator poze recente cu familia să trimit unei prietene de facultate care, în sfârşit, a dat de mine pe net. Şi am găsit-o pe asta:

P.S. De obicei, nu apar în pozele de familie pentru că, de cele mai multe ori, eu le fac. :D

P.P.S. Azi am citit pe blogul lui Vasile Gârneţ că revista Viaţa Românească a acordat revistei Contrafort şi realizatorilor ei, Vasile Gârneţ şi Vitalie Ciobanu, Premiul „Constantin Stere” pentru Publicistică.

Felicitări!

Tatuaje şi Obsesii în Zile şi Nopţi

<>
Mi-a zis MihaiL Vakulovski că a scris ceva despre cartea mea în Zile şi Nopţi. Şi mi-a demonstrat.

Eu la rubrica Obssesion The Club


Mă laud şi eu...Na

Cartea mea şi alte cărţi

Am fost anul acesta la Gaudeamus. Sâmbătă.

Florin, Cătălina şi Elena, fetiţa unei prietene, obosiţi de umblătura prin târg.
Am cumpărat mai puţin decât altădată. Din varii motive. :D Culmea e că am vrut să luăm nişte cărţi anunţate şiiiiiii ghi-ni-on. Nu le-am găsit la standurile editurilor cu pricina. E vorba despre două cărţi de Mihai Vklvsk (Vinea) şi una de Felix Nicolau (Tritonic).

În ultima, ANTICANONICE,

a apărut o cronică stresată la cartea mea din SDU.

1. I-am zis lui Mihail Vakulovski că o să ajung la lansarea cărţilor lui, chiar dacă am de mers la nunta colegului meu de serviciu, Robert. Întâi la Târg şi după la nuntă. Zis şi făcut. Nu tu coafură, nu tu dichiseală, spre bucuria lui Florin, că na, promisesem. Numai că lansarea aşa şi n-a avut loc. În schimb am făcut poze cu autorele, care, după cum vedeţi, în ciuda tuturor întâmplărilor, şi-a păstrat buna dispoziţie.

Cătălina, Mihai cu Tiukul pe chept şi Florin cu ochelarii pe ochi. ( În zare, Moni Stănilă)

Cătălina cu Mihai şi Carmina

La standul Vinea, Chris Tănăsescu se dădea în spectacol.


Mihai m-a întrebat dacă eu pot aşa. Nu ştiu dacă aş putea recita chiar în halul ăsta. Aş risca să apar ca un Gherasim Luca la genul feminin. Dar o să încerc să minunez lumea sâmbătă, la Timişoara, la cenaclul Pavel Dan, unde am fost invitată să citesc din cartea mea nouă cu gaura veche...

Dar să revenim la Târg. Aceasta este pictoriţa Cristina Radu, care a făcut nişte desene minunate la cărţile pentru copii Gulii verzi in ţara pisicilor şi Motanul invizibil de Grete Tartler. Ţine în mână o turtă dulce, pe care tocmai intenţiona s-o mănânce. Că murea de foame. O primise la o lansare. Era tristă că trebuia s-o sacrifice, dar, vorba aia, foamea dă pe de-a dreptul.

Ca să rămână şi ea cu o aminitire, i-am propus să îi fac o poză cu personajul:

Sanda Watt şi alţi preţuitori de artă caldă:

După toată aventura, am alergat într-un suflet la nuntă. Ca bonus, vă ofer poze cu fericiţii:

S korablea na bal
(Fularul oranj l-am primit de la Andreea de ziua mea. Mi l-a dat la târg.)

Robert cu Iuliana. Noi eram încă la târg...

Şiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii BONUS Nr2

Mirele înainte de "dar".

Despre Bucureşti cu Vklvsk

Mă întreabă vklvsk, care apropo are sâmbătă două lansări la Gaudeamus:

M.VKLVSK Vakulovski: nu te duci azi la Rushdie?
Diana Iepure: sunt la serv nu am cum să ies
M.VKLVSK Vakulovski: io m-aş fi dus
M.VKLVSK Vakulovski: cred că 1 oară mă oftic că nu-s la B
Diana Iepure: păi mutaţi-vă
Diana Iepure: schimbati apart braşov pe buc şi gata
M.VKLVSK Vakulovski: NU
M.VKLVSK Vakulovski: e o părere de rău pt R, nu pt B
M.VKLVSK Vakulovski: doamne fere!

:D

P.S.

Un link pentru cei care sunt la serviciu, departe de Bucureşti, dar nu numai

Articol de Cristian Ghinea recomandat de Vasile Gârneţ

Articol de Cristian Ghinea recomandat de Vasile Gârneţ



Mi-a plăcut

Iepure

Sursa alexunu

Dumitru Crudu şi noua poezie basarabeană

Dumitru Crudu promovează noua poezie basarabeană - tineri poeţi din ( sau originari din) Republica Moldova.

Azi a postat la el pe blog nişte poeme din mine, plus două proze scurte, una inedită şi una publicată în SdU. Acestea sunt incluse într-o antologie îngrijită şi coordonată de Dumitru Crudu ce urmează să apară la editura ICR.

Mersi, Dumitru. Aştept antologia !

Lângă Luminiţă:

Sursă Zeobrik (are mai multe poze din Cosăuţi). Poze descoperite de fratele meu, Sandu.


Pe aici s-a înălţat cândva Luminiţa de la Cosăuţi, cea despre care vorbesc în articolul de mai jos (articolul a apărut azi în Stare de Urgenţă). În zare se vede şi Ostrovul din poemul meu .


Plus o Discuţie interesantă pe blogul lui VASGAR

Mănânc şi plâng. Mănânc.

Cătălina a început să-mi zică, de la o vreme, că sunt în floarea vârstei. Şi cum arăt azi? Ca o femeie în floarea vârstei, îmi răspunde. Şi râde. A început-o pe când citea Domnişoara Brodie în floarea vârstei. Cică a amuzat-o cartea. Am citit-o şi eu, într-un sfârşit. Şi m-a enervat etichetarea cu floarea varstei. Pun pariu că ţi-a fost milă de domnişoara Brodie, îmi zice fiică-mea. Ba mai mult chiar, am plâns. Eh, dacă nu te-aş cunoaşte!
Aşadar, ca o doamnă în floarea vâstrei, eu împart cărţile citite în două categorii: cărţi la care am plâns şi celelalte. Există cărţi la citirea cărora am plâns o dată, de două ori, de trei ori.
Mai nou, citesc în tramvai. Am un serviciu mai departe de casă şi, două ore pe zi, pot citi în zgomotul tramvaiului. Atunci când am norocul să mă copleşească emoţiile, plâng. Ştiu şi cui anume îi datorez acest gen de manifestare a emoţiilor. Vorba aia, sângele apă nu se face. Eu plâng de bucurie, durere, plăcere, plâng în tramvai, în maşină, în metrou, în biserică şi în dormitor. Abia după, mă simt eliberată de tensiunea care a crescut în mine. Poate de aceea sunt dependentă de scris şi citit. Din cauza plăcerii adică. Probabil că am eu o nevoie de a trăi în mai multe lumi concomitent, iar cărţile îmi oferă această posibilitate. Şi atunci când mă regăsesc în trăirile şi nebuniile vreunui personaj, se produce declicul.

Noapte trecută, m-am visat în magazinul nostru de cărţi Luminiţa, care e ruine acum, în sensul cel mai dur şi adevărat al cuvântului. În vis, însă, clădirea magazinului era nou-nouţă, iar uşa deschisă. Am sărit în grabă cele câteva trepte şi m-am mirat să găsesc vânzătoarea acolo. Kiokia Olea, mama colegului meu de clasă, urcată pe o scăriţă, cobora cărţi de pe cel mai de sus raft. În magazin miroasea a carte nouă, a creioane şi lipici. M-am trezit cu regret şi mirare că ţin atât de bine minte mirosurile şi cum arăta încăperea acelui magazin, în care intram deseori să mai răsfoiesc cărţi noi. Când adunam câteva ruble, suficiente pentru o nouă cumpărătură, le ascundeam în podkalenici* şi alergam iute la Luminiţă, iar apoi şi mai iute înapoi acasă. Mă ascundeam în pod sau în casa cea mare, sau în şopron, undeva unde să nu mă găsească nimeni. Cititul era un lucru intim. Nu-mi plăcea să fie cineva în preajma mea atunci când citeam.
Cu timpul, m-am obişnuit să fac abstracţie de zgomote, de prezenţa cuiva în preajmă, de tot şi de toate. M-a ajutat mai ales la facultate, unde n-aveam nici pod, nici şopron, nici casă mare.

Cea mai urâtă faptă săvârşită în copilărie tot de cărţi e legată. Biblioteca pentru copii a satului se afla într-o clădire mare, pe malul Nistrului. (Acum acolo e Pichetul de grăniceri) Într-o noapte de vară, am intrat împreună cu Serioja Popuşoi pe un gemuleţ spart. Şi ne-am plimbat cu frica în sân prin bibliotecă. Era atât de incitant. La ieşire eu am luat (furat) cu mine cartea Coliba unchiului Tom de Harriet Beecher Stowe, pe coperta căreia scria desigur Xарриет Бичер-Стоу. (E şi azi pe undeva pe acasă).

Aşa că, dacă vă întâlniţi cu mine, nu mă întrebaţi ce mai fac, riscaţi să încep a vă povesti pe bune ce mi se întâmplă, uitând că e frumos să zici doar: “Mersi, bine”, adică “ I’m OK ”.
Mai bine întrebaţi-mă la ce mai plâng.


*ciorapi albi de bumbac, lungi până la genunchi